| = Ca matrioșka, | BogdanGeana [05.Apr.23 13:30] |
| niciodată nu poți garanta că what you get is only what you see. Zici că e kanunul văzut fără regulile infame, pur și simplu un Kinder cu surpriză. Interesant este că, citind acum Theodoros, romanul lui Mircea Cărtărescu, ceea descrii tu aici este un aleph, este biserica din sat înăuntrul căreia se ascunde o altă biserică, cu tine cu tot în afara ei, scriind poemul. Și înăuntrul ei, o altă biserică mai mică, tot cu tine... Felicitări, ai ajuns la destinație, cu un final nu numai că deloc ostentativ, ci plin de mesaj. Recunosc că am zâmbit. | |
| = de câte ori în smerenie | Maria Elena Chindea [05.Apr.23 13:38] |
| intrăm în moarte ca într-o apă vie, mai adăugăm o lumină nemuririi! Personal, nu cred în moarte - cred doar într-un evantai de infinituri prin care dizlocăm aerul pietrificat al efemeridei. Mi-am murit mie însămi de-atâtea ori în clipă... Frumoase taine și lucidități ai împletit aici, Maria... | |
| + Cu fiecare iertare | Victor Țarină [05.Apr.23 14:39] |
| Cu fiecare iertare, oricine simte asta, dar n-am intalnit poet care s-o spuna, ai tot mai putine de spus, în afara, si tinzi spre acea detasare ca un mormant limpede ca apa ( fiind intr-un fel, un abandon al vietii).Atat de simplu si natural spus /sa inalta sa desfunde izvoarele vazduhului si (atat de discret si neasteptat spus) sa dezgroape asfintitul/.O poezie intre grav, firesc si ludic.Sunt ca o plutire (in sensul bun) primele 3 versuri dar s-ar putea ameliora. E doar o parere.Felicitari! | |
| = Victor, | Maria Mitea [05.Apr.23 19:27] |
| Mulțumesc de trecere și stea! Mă bucură! Am schimbat puțin primele 3 rânduri, simt că e posibil și așa: fiecare moarte are un viitor luminos fiecare viitor luminos e o șoaptă pe vânt, mângâiere din rază, fiecare mângâiere poartă-n palmă cuvinte vii, însuflețite fiecare cuvânt duce-n spate o amăgire, o viață suflată de gânduri să nu intre-n sevraj, din când în când mai ridică paharul cu vorbe la gură, ciocnește … tăcere, mărturisește, tăcere, tăcere, iertare, fiecare iertare e un mormânt lucid, un mormânt limpede ca apa ce se uită și se uită din urma îngerilor cum se-nfiripă, se-nalță spre cer, se înalță să desfunde izvoarele văzduhului, să dezgroape asfințitul, să cuprindă lumina ca pe-un nou născut la sânul mamei, fiecare moarte are o mamă, fiecare moarte are un tată. Ce zici? M, | |
| = Maria, | Maria Mitea [05.Apr.23 19:46] |
| ce bine zici ” dezlocăm aerul pietrificat”, suntem pseudonevroptere cu metamorfoză incompletă, rar cine are timp să observe, prea ocupați cu a fi ”ocupați”, și așa e bine, îți dai seama dacă am deschide cu toții odată ochii ce șoc ar trăi omenirea, :) de aia avem timp mai lung de petrecut aici, să revenim din nou și din nou ca să năpârlim în voie, Un mare Mulțumesc pentru apreciere! Înseamnă mult pentru mine! Cu drag! Maria, | |
| = Bogdan, întru-adevăr | Maria Mitea [05.Apr.23 20:04] |
| ”pur și simplu un Kinder cu surpriză.” și da, conform celor scrise de Cărtărescu, Eurika, ”suntem cu toții o apă și-un nămol” , în alte culturi/ tradiții religioase i se spune ”Onenness”, ne oglindim unii în alții, ne adăpostim unii în alții, da lumea e o vezică billiară uriașă, o matrioșkă, :) Ai observat bine destinația și cum am aterizat lent de pe ”o moarte cu viitor luminos” pe tatăl nostrul ,,, am simțit să mă opresc la mama cu noul născut în brațe, apoi zic nu, fără tata nu e nici mama, nici pruncul, și fără mama nu e nici moartea, ... și aparent s-a sfârșit cu bine până azi dimineață pe la 6am, când a început cu furtună, ploaie și lapoviță, probabil l-am supărat pe Tătuca, sper să nu, Mulțumesc de recomandare redacției! Mă motivează și bucură! Cu spor! Maria, | |
| = dacă am ști cum, am ierta, încă săpăm morminte | Stanica Ilie Viorel [05.Apr.23 21:06] |
| primesc versul “fiecare iertare e un mormânt lucid” poate și pentru că în fiecare rugă-mi pătrunde iubirea și iertarea caut în jurul acestui vers lumina și o interpretez ca pe o eliberare ce-a stat ascunsă în spatele muntelui devine mângâiere atunci când este aflată și-apoi să fie această eliberare o agonizare, o întrupare în inocență, cu sprijin, să nu se piardă, în mamă, în tată? | |
| = geneza morții | Cristina-Monica Moldoveanu [05.Apr.23 21:43] |
| Un text pe deplin liric, sfâșietor chiar, dar mă îndoiesc că am ghicit intenția ta - totuși, muzica este scrisă într-o anumită cheie, deci chiar dacă eu sau alții nu putem ghici simbolurile tale, totuși poezia merge înainte, licărește, e o experiență frumoasă, impresionistă sau expresionistă, ca un joc. | |
| = Am citit | Victor Țarină [06.Apr.23 12:30] |
| Ambele variante sunt bune.E greu, din afara, de intervenit pe textele tale si asta e de bine.Fa asa cum simti tu. | |
| = * | Ștefan Petrea [08.Apr.23 13:09] |
| Maria, zău, începi să locuieşti tot mai mult în POEZIE... Felicitări! | |