| = da, | Ottilia Ardeleanu [02.Apr.23 23:16] |
| prin scris existăm! prin scrisul cumsecade, nu prin oricare aruncare de cuvinte! cruce de dor! uite cum noi, ăștia din țara asta pentru care nu se mai face nimic, deși suntem unici, devenim autentici în dor, în scris, în emoție! frumoasă expunere! | |
| = citesc | Maria Elena Chindea [03.Apr.23 01:39] |
| despre moarte și mă nedumeresc. Poate cineva, în mod sincer, să creadă că el a fost, la o privire de dincolo, doar ceea ce se îngroapă sub o cruce? Esența lui infinită va putea fi pulverizată vreodată?... Eu personal cred că-i respirăm (indiferent de suntem sau nu conștienți) pe toți cei ce-au călcat în această dimensiune. | |
| = Ottilia, Maria | Stanica Ilie Viorel [03.Apr.23 09:07] |
| Vă mulțumesc pentru cuvinte. Suntem câtă vreme putem conștientiza asta. Cât timp ne mai este dor. Ardem, ne stingem. Dar să nu uităm. Și când va fi să uităm să avem un semn care să trezească emoția în noi chiar dacă habar n-om avea de ce. Dar să o retrăim. (așa îmi imaginez bătrânul tăcut măcinat de uitări) | |
| = Roșia în 5 | BogdanGeana [03.Apr.23 11:17] |
| și titlul onorific și de punctuație ”cronicar al zăpezilor din Bucureștiul de altădată”. Urmează să îți transmit, în semn de prețuire și baza mea de date, respectiv câteva poteci virgine făcute de mine în zona circului sau visarion, în funcție de motivul șaten sau blond al interesului meu. | |
| = Bogdan | Stanica Ilie Viorel [03.Apr.23 16:12] |
| Mulțumesc pentru apreciere care (am înțeles de curând) face și textul mai vizibil. Pentru ceea ce urmează (poteci, sfaturi etc.) ne-om păși amintirile, vreodată… bătrânește. | |