| + Steluță deoarece... | Emilian Lican [02.Apr.23 16:23] |
| Domnule Daniel Dobrică iubirea nu este o greșeală dar sunteți vinovat de o poezie care curge foarte bine prin introspecția dumneavoastră. Rimele împerecheate 1 cu 3 și 2 cu 4 vin cu lejeritate pentru o lectură plăcută în această duminică. | |
| = Am nelămuriri vizavi de tot mesajul poemului | Irinel Georgescu [02.Apr.23 17:30] |
| Și eu am vrut să-i dau stea, însă m-am oprit atunci când am observat că eul artistic îi reproșează nemotivat iubitei că nici "în sferturi" n-a ajuns. Apoi prea insistă cu repetiția verbului "am greșit" în final, deși aflasem deja mărturisirea "Eu, la greșeli, sunt campion". OK, i-a greșit bărbatul, iar ea îl va ierta, căci e o... intelectuală, nu? | |
| = Mai beau o vodcă cu Nichita | Maria Mitea [02.Apr.23 22:30] |
| am întâlnit intenția asta de a ” Mai beau o vodcă cu Nichita” toată lumea vrea să bea cu Nichita, devine ”cliche” , deși, poezia are ritm, | |
| = mă înclin în fața dumneavoastră | Daniel Dobrica [06.Apr.23 01:36] |
| Vă mulțumesc din suflet că ați dat atenție poeziei mele și că ați avut răbdare să o parcurgeți. Aș vrea ca fiecăruia dintre dumneavoastră să vă răspund cât mai pe scurt: Domnului Emilian Lican: vă sunt recunoscător pentru steaua pe care mi-ați dat-o și pentru comentariul dumneavoastră, care îmi apreciază munca. Vă garantez că sunt conștient că iubirea nu este o greșeală... Mă rog, îi spunem convențional iubire pe planetă, când mai degrabă termenul corect ar fi „dragoste”. În viziunea mea, iubirea e o stare, o frecvență, o energie mult mai apropiată de sfera spirituală decât de cea umană-materială. Dar să convenim, totuși, că dragostea nu e o greșeală. Și nu e. Doar că poezia se petrece într-un decor mai mult decât naiv. Vă dați seama că sunt rare, spre inexistente, cazurile în care o iubită se contrazice cu partenerul ei, cum că ea greșește mai mult. În poezie nu am vrut să par un barbat care își recunoaște greșelile și își pune „cenușă în cap”, ci un bărbat care își recunoaște greșelile, ci își dorește, agresiv aproape, cu vehemență dacă vreți, să nu le mai repete. Vă mulțumesc încă odată! Domnului Irinel Georgescu: o parte din nelămuririle dumenavoastră cred că le-am lămurit răspunzând mai sus. Am insistat cu verbul „a greși” pentru că aceasta este tema poeziei. Reproșul, sunt de acord cu dumneavoastră, este nemotivat în realitatea perceptibilă, dar perfect justificat în cadrul naiv al poeziei. Eul artistic la care faceți referire îi reproșează iubitei ca ea se laudă că greșește mai mult decât greșește în fapt, ceea ce poeziei îi dă contur, dar în realitate, de acord, e abolut naiv. Vî mulțumesc frumos pentru intenția de a-mi da o stea și pentru faptul că mi-ați apreciat munca! Doamnei Maria Mitea: Doamnă, sincer vorbind mă fac un pic de râs cu răspunsul pe care vi-l dau. Nu citesc prea multă poezie contemporană. Din două motive: cel mai important e că, fizic, nu am suficient de mult timp. Din păcate. nu îmi pot câștiga existența din ceea ce scriu, așa că trebuie să mă concentrez pe ceea ce, chiar dacă nu îmi place, trebuie să fac. Al doilea motiv este că, în mare parte, poezia contemporană e o lungă și plictisitoare înșiruire de versuri albe, care îți ucid răbdarea în a le citi și a le înțelege! Sunt mai degrabă eseuri decât poezii. Nu sunt un om care nu gustă versuri albe, dar o poezie fără rimă și fără prozodie trebuie să fie scurtă și să degaje un mesaj puternic. Nici chiar un haiku. Ceva mai mult de atât. În lumina celor arătate, vă spun sincer că dacă am prezentat un clișeu, am făcut-o involuntar. Eu personal, nu am citit alte poezii, în care alți poeți să fi „băut o vodcă cu Nichita”. Încă o dată, îmi cer scuze. Probail că astfel de poezii există, dar eu personal nu le-am consumat. Când am un pic de timp liber prefer să citesc poeții preferați: Eminescu, Coșbuc, Goga, Păunescu, Nichita, Radu Stanca sau chiar George Țărnea, sau chiar în 95% din cazuri să lucrez la o poezie proprie. Îmi cer scuze dacă v-a deranjat perpetuarea acestui clișeu, dar nu am făcut-o cu bună știință. Vă sunt recunoscător că ați avut răbdare cu poezia mea. Mă înclin în fața dumenavoastră și vă mulțumesc! | |