| + Copilul și joaca | Irinel Georgescu [01.Apr.23 21:19] |
| Memorabil poem despre joacă, despre inocența copilului ce descoperă universul jucându-se. Toate strofele sunt de ținut minte. Magie cu norii, cu deschiderea comorilor, cu mințile adulților, părinți și bunici. Splendid. | |
| = Copilul | Ottilia Ardeleanu [01.Apr.23 21:32] |
| este privit prin ochii unui adult... inteligent. Este, de fapt, joaca din sufletul adultului. Asta poate că dă greutate mesajului! | |
| = un poem bun | Leonard Ancuta [01.Apr.23 21:51] |
| mi-a placut si mie inocenta dusa la sfintenie. o sa mai trec, se pare ca uneori gasesc pune in pagina aceasta. | |
| + ... | Claudiu Tosa [02.Apr.23 00:55] |
| frumos text, Cristina. Curge atât de firesc încât rămâi fixat pe el până la sfârșit. Ai un discurs natural și în același timp cu un efect vizual foarte puternic. Ai reușit o descriere extrem de bună și de fidelă. Textele despre copilărie și copii sunt în general atât de prețioase încât nu rezist să le duc până la capăt. Ai scris însă ceva cu adevărat deosebit. | |
| + daca tot mai e nevoie | Leonard Ancuta [02.Apr.23 02:33] |
| de o steluta ca textul sa apara acolo, o dau eu. si o dau pe nune, pentru ca merita, asa cum spuneam si in primul comentariu, si, cum remarca si Claudiu, sunt putine textele despre copii in care sa gasesti atata puritate. | |
| = ... | Cristina-Monica Moldoveanu [02.Apr.23 14:55] |
| Irinel, Ottilia, Claudiu, Leonard, mulțumiri și reverență - să ne mai citim unii pe ceilalți! O zi frumoasă vă doresc. | |
| = precum un preot, | Maria Mitea [02.Apr.23 22:35] |
| ” .. copilul vorbește cu păpușile și mașinuțele lui le sfințește, le botează, le consacră .. ” Dragă Christina, nu doar că scrii ”ca un sfânt care oficiază miracole” ci ai adus la lumină un mare adevăr, copii și bătrânii sunt ”adevărații preoți” :) | |
| = Destainuire | BogdanGeana [02.Apr.23 23:02] |
| Urmarind ploaia de stele de pe acest text am lasat o ora intre lecturi, pentru a ma convinge ca gresesc. Nu s-a schimbat nimic. Poate pentru ca atunci cand e vorba de fiul meu joaca e joaca, iar ludicul este in elementul lui. Iar aici, desi se vorbeste despre joaca, totul se desfasoara in limite academice. In textul de mai sus subiectivul dispare si ni se ofera o analiza rece, carteziana... Nu sunt sensibil deloc la emanciparea starii de copilarie. | |
| = el nu înțelege nimic, ca un sfânt care oficiază miracole se joacă cu noi toți de | Maria Mitea [02.Apr.23 23:53] |
| Bogdan, destăinuirea ta e validă, și totuși, poetă se referă mai mult la starea pură, divină a copilului, și nu neapărat la emancipare, ... ”Joacă” este un poem pentru noi, cei mari să devenim conștienți de puritatea copilului ”numele pe care el le dă sunt vii ...” percepția primară prin prisma stării de pur, de nealterat, ... Emanciparea este alterare, modificare convențională, ... pe când aici iese în evidență ceia ce deja este înnăscut, o stare de a fi, mereu prezentă de la naștere până la moarte, ... de aia copilăria și bătrânețea sunt aceleași stări, cu ce începem viața cu aceeași stare spirituală o sfârșim, ... proslăvim prefrontal cortex, însă el creează temporalitatea, este ”short-lived”, cât nu ne-am strădui să-i lungim viața este atât cât este, poți să rezolvi mii de probleme și faci mii de cuvinte încrucișate, să-l antrenezi ca pe-un gladiator tot te lasă ... de aici și toată confuzia în viață cu ce este una și ce este cealaltă, ... Deci înainte de a Emancipa copii, avem nevoie ca părinți, adulți să le recunoaștem/îmbrățișăm/validăm starea de divinitate, de pur, ... și de acolo toată viața sa se va schimba ... Uităm să integrăm această parte a copilului în viața sa, de aici se naște suferința, disocierea mai târziu, ... ... :) | |
| = ... | Cristina-Monica Moldoveanu [03.Apr.23 14:00] |
| Domnule Geana, academismul și cartezianismul sunt tot subiective. Prin urmare pot fi lirice. Atât am de spus. | |
| = Maria, | Cristina-Monica Moldoveanu [03.Apr.23 14:04] |
| Maria, mulțumesc pentru cele două comentarii. Poate că totuși a doua copilărie a bâtrânului este complementară, dar nu identică, cu copilăria propriu-zisă. | |
| = Domnule Geana | Cristina-Monica Moldoveanu [03.Apr.23 14:21] |
| Revin. Domnule Geana, dvs. criticați poezia mea cu termeni ambigui, vagi, subiectivi. Aș fi vrut să înțeleg cusurul pe care îl găsiți. Dar nu am cum să ghicesc. Ce e aceea emanciparea ”stării” de copilărie? Cum adică ”subiectivul” dispare? Presupun că vi se pare impersonală - dar uitați că adevărata, marea poezie, tocmai asta face - e neutră și universală. Subiectivul, amănuntul, excepția și nu regula, mor în timp, sugurmate de lipsa de empatie a cititorului. Adevărata poezie - nu spun această poezie, ci în general - este atemporală, adică statuară, independentă față de subiectivisme sau tribulații istorice, legate de loc și timp. Poezia adevărată rezistă în timp tocmai fiindcă ghicește, intuiește, prezintă lecturii ceva viabil, aproape universal. Întotdeauna. Joaca de-a poezia creează o mitologie personală, dar și valabilă pentru toți sau pentru cât mai mulți. Nu prea cred că veți găsi exemple contrare. Sincer, mai e un lucru pe care nu îl înțeleg - ce aveți cu această poezie în particular? Este jignită concepția dvs. estetică? Ați comentat ca și cum regretați că textul meu a primit trei steluțe - dar poate că acei poeți au găsit ceva frumos în textul meu, deci ce vă deranjează? Vreți să impuneți în sens tiranic ideile dvs.? Vreți ca toți să fie la fel cu dvs.? | |
| = Doamnă Moldoveanu | BogdanGeana [03.Apr.23 16:41] |
| Nu era cazul să reveniți. Pentru că ați făcut-o de pomană. Cu astfel de umori eu nu voi mai intra în dialog, însă sper că am drept la replică. Prin urmare: prin cele de mai jos am încercat să spun doar că am vrut să îi acord eu însumi stea, însă nu am putut intra în starea dumneavoastră, atât! ”Urmarind ploaia de stele de pe acest text am lasat o ora intre lecturi, pentru a ma convinge ca gresesc. Nu s-a schimbat nimic.” De unde deduceți, dragă doamnă Moldoveanu că aș vrea ca toți să fie ca mine? Oare mi-a mai rămas libertatea de a spune că din experiență personală (atenție, am spus PERSONALĂ, iar aici nu vă mai permit să înțelegeți altceva) nu am rezonat cu un anumit text??? Nu am criticat poezia dumneavoastră, stimată doamnă, bănuiesc că nu mă cunoașteți suficient de bine cât să știți cum arată o critică de-a mea pe text, și mai ales cât vă costă așa ceva. Am vorbit numai despre modul de prezentare al textului dumneavoastră, incomod MIE. Da? Mie. Ghinion, mai există și alții pe lumea asta decât dumneavoastră și cei trei poeți care v-au dat stea. În tot ceea ce v-am scris era vorba numai despre mine. Dumneavoastră erați doar pretextul. Nu am scris nicăieri că pădurea din fața mea are copaci strâmbi și găunoși, ci că are, per ansamblu, o culoare care pe mine mă ține departe. Recitiți vă rog ce am scris, cu glas tare, eventual. Nu voi comenta pastilele dumneavoastră de estetică poetică, e deja prea mult, însă, vă rog, mai ușurel cu pianul pe scări. ”Jignit”, ”să impun în sens tiranic.” ??????????????????????????????????????????????????????? Dragă doamnă Moldoveanu, trageți aer în piept și veniți-vă în simțiri. | |
| = Nu-i rău textul, dar se pot evita cacofoniile | Pasa [03.Apr.23 17:55] |
| Mă refer la două structuri cacofonice, pe care le-ați putea evita: „să crească ca terciul”, „se joacă cu noi”. Sigur, ultima ar putea fi permisă, fiindcă înlocuirea cu alte cuvinte ar putea denatura conținutul. | |
| = cred că | Gabriel Nicolae Mihăilă [03.Apr.23 18:29] |
| e un poem pe o tema sensibilă. Are câteva construcții nefericite pe lângă cele enumerate (în opinia mea) precum: în scrinurile cu comori, păpușile și mașinuțele lui, pe care el le dă, faptele lui sunt, el nu înțelege nimic, se joacă cu noi toți, și noi ne lăsăm, sub tălpile lui. Oricum, nu văd probleme aici, sunt oarecum chestii care se întâmplă la scriitura de primă mână. Am citit și recitit și nu am reușit să prind prospețimea pe care ar fi putut să o aducă. Cred că sunt niște lucruri spuse și respuse, evident sub altă formă. Oricum ar fi, nu e rău, doar că eu îl văd puțin diferit. Îmi aduce aminte de Lucian Blaga - Trei feţe Copilul râde: "Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!" Tânărul cântă: "Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!" Bătrânul tace: "Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!" Gânduri și sănătate! | |
| + Se poate evita expresia | Liviu-Ioan Muresan [03.Apr.23 18:41] |
| ”scrinurile cu comori”, e ”scrinurile de comori”, la fel ca un metru de, un kg. de, un pahar de... adică destinate pentru. ”precum un preot” aș transfera la începutul celei de a treia strofe, evitînd ”cu capetele”, poate pe, poate în. E o poezie cu impact, e bine să fie perfectă, dacă se poate așa ceva. Îmi place. | |
| = ... | Cristina-Monica Moldoveanu [05.Apr.23 19:23] |
| Deci, domnule Bogdan, bine că știu că sunteți instruit în primul ajutor să apelez la dvs. în caz de sufocare (ce nu face parte din experiența mea, dar poate îmi cade vreo cărămidă în cap și dvs. veți fi singurul care o va da deoparte). Cred că mă pot baza pe asta. Altminteri mă distrează puțin lipsa dvs. de rezonare cu starea mea, cum s-a mai întâmplat nu de mult, când ați spus că nu știați că sunt ”spirituală” și că pot vedea etimologia damigenei - și eu m-am distrat puțin, căci nici nu mă gândisem defel la dvs.! Acum e la fel. Nu are niciun sens să enumerați ”umori” ale mele - eu niciodată nu m-am gândit în mod agresiv la dvs. și la nimeni altcineva, nici aici pe site, nici altundeva - mă tem că sunt exact OM în sensul în care îi recunoașteți pe alții și am fost mereu la fel, chiar dacă mă laud pe mine și contest ce e fals. Este de-a dreptul incredibil stimate Bogdan, că vi se pare că cineva vă periclitează (cum?) libertatea de a ”spune” că nu ați rezonat cu ceva - e normal că nu rezonați, fiindcă rațiunea și simțirea fiecărui om sunt personale, cum accentuați dvs., deci nu aveți dvs. - nu știu de ce - libertatea de a gândi obiectiv sau de a rezona, dincolo de subiectivisme. Domnule Pașa, mulțumesc sincer pentru observarea cacofoniei, de obicei nu le văd, dar nici nu le nimeresc în acest mod. Voi modifica un pic. Gabriel, textul nu are nicio tangență cu poezia lui Blaga, e mai degrabă un fel de realism magic - ușor mistic, dar nu Blaga, nici pe departe. Nu sunt de acord cu critica dvs. (a pronumelor), eu așa l-am simțit, dar mulțumesc frumos pentru opinie și comentariu. Liviu, mulțumesc, dar personal cred că nu deranjează cu capetele - inițial era creștetele, dar am modificat. Mă bucură faptul că ai apreciat poezia. | |