| + ce-mi place la | Ottilia Ardeleanu [25.Mar.23 23:43] |
| acest tip de texte este directețea, pornirea sinceră, aplecarea spre predecesori. poate că aici m-a atins Publius Ovidius Naso, exilul, poezia și marea, astfel încât simt să las un semn de apreciere. | |
| = Ovidius și Marea noastră cea mai Mare, șansă! Gracias! | Irinel Georgescu [26.Mar.23 00:22] |
| Ottilia, mulțumesc foarte! În această seară de Bunavestire am scris liniștit acest text și pentru Marea cea Mare, care unește dintotdeauna pe toți românii și-i cheamă constant, pentru nemurirea promisă și arta vieții neirosite-n van. Ovidius ne-a cunoscut și a plecat dintre noi. Acolo unde a vrut, spre iubirea nesfârșită. | |
| = Ce frumusete | BogdanGeana [26.Mar.23 00:30] |
| de invingator reiese din poemul tau, de peren, de stabilopod trainic. Foarte masculin in cel mai estetic mod cu putinta, si asta si datorita unei fragilitati pe care o recunosti. Daca ar fi sa o reduc la doua versuri din muzica as zice asa: "Let's sing another song, boys This one has grown old and bitter" de la Cohen. Vant din pupa! ☆ | |
| = Sunt alt Ovid, necrestat în exil, copt, bronzat gata! | Irinel Georgescu [26.Mar.23 09:50] |
| Mulțumesc, bucuria mi s-a dublat, nesperat. Aluat cu maia, pus la crescut, necrestat și-n cuptor dogorit, pus italian, ciabatta, mă frâng degete flămânde, Ovid, copt gata! | |
| = Imit ca un tonomat câteodată! Intertextuez... | Irinel Georgescu [26.Mar.23 10:03] |
| Spre final, dădusem în "Floare de colț", ca un Ducu Bertzi, abia acum sesizez, acolo făcând un clar intertext, karaoke, pe la "iubita mea", în același vers cu "viața mea cu bucurii și drame", rezumând "Sunt vagabondul vieții mele", șlagărul cântat de Gheorghe Dinică, un actor român cu rating mai crescut..., mai adorat, mai regretat, aproape cât Amza. | |