| = Spre gară, motivul plecării, neobligatoriu totuși să fie menționat. | Irinel Georgescu [25.Mar.23 15:28] |
| Preț rapidă trecerea, destul de verosimilă, chiar prin reamintire, din acea cameră, ce a văzut disperarea, către cadrul exterior al gării. Aș mai vrut ceva înaintea distihului final. Măcar motivul mersului la gară. Nu am altă reținere. Poemul este bun. | |
| = gara unde nu mă așteaptă nimeni | Nuta Craciun [25.Mar.23 17:53] |
| Asta cu gara unde nu mă așteaptă nimeni e ruptă dintr-o poveste adevărată, nu că ar avea vreo importanță. Inițial a fost mai lungă ”povestea” am tot redus gândind că e suficient. O să mai văd ce idei mă mai vizitează!:) Mulțumesc frumos! | |
| = Aș | Liviu-Ioan Muresan [26.Mar.23 00:06] |
| reduce și ”afară”. Un poem bun, primele două versuri emoționează, te transpun în gara aceea, a nimănui. Frumos construit. | |
| = Curaj | BogdanGeana [26.Mar.23 00:22] |
| nu e rau deloc. In principiu sunt de acird cu ce spun colegii mei. Acel "afara" e usor in plus, far nu l-as suprima, ci l-as inlocui. Hai sa vedem: tresar la suburbii de poem, pe maidan de poem, pe insule de poem... Barbat si microbist as zice: prins in offside de poem, asta ca o gluma. Intr-o gara, cum zice si Irinel mai cere ceva. In gara in care... nu mai cere nimic. Si renunt sa mai am vreo curiozitate. Dar aici realizez ca e deja pana mea si chiar nu are sens sa te influentez. Iti dau rosia in 5 ca sa te convingi si vizual ca meriti! Continua, joaca-te! | |
| = Mulțumesc, | Nuta Craciun [26.Mar.23 20:34] |
| Liviu-Ioan Mureșan și BogdanGeana, pentru sfaturi, le accept cu recunoștință pentru că îmi prind bine. M-am tot jucat cu poezia asta și de fiecare dată, deschid cu mintea alte imagini dar încă nu am ajuns la cea mai potrivită. E o manieră de a opri timpul prin cuvinte, un joc care uneori se suprapune peste viața ta și împrumută o parte din ea, o dorință de a crea lumi pe care le măsori cu propria ta imaginație și simțire. Mulțumesc pentru semnul roșu, aș vrea să cred că îl merit, de jucat nici nu se pune problema, e una din puținele mele bucurii necondiționate. | |