| = Si daca e rosia in 5 | BogdanGeana [25.Feb.23 10:23] |
| Mai mult ca sigur e cardasie de tipul "noi intre noi". Kafkiana de-a dreptul. | |
| = Stele pentru acest poem incredibil de fain | Irinel Georgescu [25.Feb.23 10:56] |
| Sensibilitatea este una chiar plină de naturalețe, versurile despre suferință, ospăț trist, moarte, însemne ritualice în cine aparte descrise mă îndeamnă să spun că un poem atât de fain merită interes sporit din partea publicului. Tocmai conversez și eu c-o cineva din trecutul meu ce a cunoscut și simte stări asemănătoare. Până și cromatica existenței se schimbă, iar revizia eului damnat aduce stări tensionate și în același timp liniștire orientală, îndurare cu stoicism. | |
| + părere | Claudiu Tosa [25.Feb.23 20:49] |
| Cred că strofa doi este un pic prea descriptivă. Am încercat să o modific în mai multe feluri dar mă las păgubaș, simt că mai mult stric. Cert este că nu o simt ca făcând corp comună 100% cu restul poemului. Eventual după „și să-mi savureze mîncarea” aș sări direct la strofa numărul 3. Cam atât despre ceea ce cred că e perfectibil. În schimb, restul textului îmbină sinceritatea brută, care pe unii i-ar putea face cu ușurință să cadă în penibil, cu o simbolistică fină și un lirism matur. O posibilă interpretare: textul descrie o stare de depresie și singurătate profundă, exprimând sentimente de izolare, durere și neputință iar simbolurile sunt puternice și ilustrează ideea unei vieți lipsite de sens sau bucurie. Ideea de a găti doar pentru sine subliniază izolarea și lipsa de conexiune cu alți oameni. Ca un impuls salvator să spunem, gătitul în sine e o încercare de a atrage atenția și de a iniția sau menține conexiuni cu ceilalți, prin prisma faptului că personajul își dorește să fie văzut și înțeles de ceilalți. Invitația la masă e în realitate un fel subliminal de a împărți cu ceilalți lucrurile menționate anterior dar fără a le aborda în mod direct cu ei. Finalul textului cam are două variante: (1) sugerează o renunțare la speranță și o acceptare a morții ca pe o formă de eliberare, personajul simțindu-se ca și cum ar fi într-o moarte asemănătoare cu cea dintr-o iubire neîmpărtășită, unde este singur în toate fotografiile, sugerând o lipsă de conexiune și încercări eșuate de a se conecta cu alții. (2) sugerează o formă de alienare prin intermediul medicamentelor și a tatuajelor cu numele companiilor farmaceutice, ultimele fiind în realitate un simbol al corporatismului și al medicalizării care sugerează o lume în care problemele emoționale și psihologice sunt tratate mai degrabă ca afecțiuni medicale, negând astfel natura absolută a naturalismului existențial pe care suferința se sprijină - în favoarea materialismului profan. Numărul necunoscut sugerează o incertitudine și o nesiguranță în ceea ce privește viitorul și o dorință de a evita gândurile sau adevărul dureros. Sau numărul necunoscut poate sugera o teamă a personajului de a se confrunta cu o anumită situație. Ezitarea de a răspunde la numărul necunoscut poate fi văzută ca o confirmare a faptului că personajul e într-o situație fără ieșire sau blocat într-o stare de suferință. E un text frumos, bravo! | |
| + Poezie | Liviu-Ioan Muresan [25.Feb.23 21:26] |
| transmite, pentru cine înțelege. Mi-a plăcut ”în loc de sînge, furtuni de nisip”, e puternică imaginea. Mai scrie. | |
| = ... | Claudiu Tosa [26.Feb.23 00:38] |
| transmite ce, boli? Ăsta e comentariu? | |
| = aș fi vrut eu | Leonard Ancuta [26.Feb.23 09:46] |
| să fiu un bun conductor pentru singuratate dar iata ca mi ,i-a iesit, ati aparut voi cu stelele voastre sa imi dati poema peste cap. dar e bine si-asa, macar sa scriu eu poezii proaste si sa am tovarasi. nu ca as crede ca vreti sa va imprieteniti, dimpotriva, vad ca, oricat de tare fug, sunt prins din urma. | |