| = Poezie-puzzle | BogdanGeana [16.Feb.23 09:05] |
| Am citit de mai multe ori textul ăsta, încercând să îmi dau seama de ce, ajuns de mai multe ori la punctul de torsiune nu cedează, de foarte puține ori fiindu-mi dat să citesc ceva mai tensionat ca aici, dar nu la modul apăsător, ci mai degrabă ghiftuit. E ca o cameră minusculă în care, într-o ordine absolută, și când spun absolută chiar vreau să spun absoluta găsești ce vrei tu: cărți, discuri, mâncare, jucării sexuale, jucării nesexuale, scule de grădină și acvarii cu pești. Și pe măsură ce te apropii asupra lucrurilor, în parte, descoperi conexiuni neașteptate, vorba lui Dinică: o țară mică, câteva mese. Poemul tău de fapt este un puzzle paradoxal, pe care oricât îl vei zăpăci, rezultatul are mereu sens. Felicitări! | |
| + Endless | Zavalic Antonia-Luiza [16.Feb.23 09:22] |
| Nu am nimic de spus, deja s-a spus totul (mai sus). Cuvintele de obicei sunt o hrană, însă acest poem ca toate celalalte scrise de tine, îmi dă o așa senzație faină de devorare. Citesc și în loc să mă satur, sunt tot mai flămândă. Vin aici de câte ori vreau ceva spectaculos, îmi pregătesc inima și aștept explozia de artificii. | |
| = A fi poet adevărat | Irinel Georgescu [16.Feb.23 18:48] |
| Mi-a plăcut "tristețea e o piatră". Vine după versurile anterioare cu acea cărămidă. Din grădina japoneză a unor astfel de viziuni revine pofta de viață. O muzicalitate aparte are tot textul poetic. Ca o ieșire din sine, serotonina fiind solicitată și la cititori. Problematică vastă, de meditație hamletiană, a nu fi dar mai bine a fi. | |
| = multumesc | Leonard Ancuta [18.Feb.23 11:15] |
| tuturor celor care au remarcat acest text, prin orice mijloace. sper sa mai treaca si altii pe aici, eu ma bucur de fiecare citire. | |