Comentariile membrilor:

 =  da
Maria Mitea
[26.Dec.21 23:51]

vâzând ”vulgare” am ezitat puțin, apoi mi-am zis ”e scris de enea gela, cât de râu poate fi” :)

poemul e ca o acțiune de expulzare a unui corp strâin din corp
mi-a plăcut mult,
sărbători fericite, enea!
cu drag! maria

 =  Telul din spatiile poeziilor
razvan rachieriu
[27.Dec.21 08:25]
De fapt “țelul” tău se ascunde în spațiile sacre, esoterice, subtile şi sublimate ale creației proprii ; “lecția supraviețuirii” o învățăm toți, însă unii în mod superficial, iar alții în mod aprofundat.

 =  +
enea gela
[27.Dec.21 10:21]
Mulțumesc pentru recomandare adminilor și vouă, Maria și Răzvan, că ați găsit răgazul de a citi acest text, încadrat de mine la Personale, tocmai pentru tonul său virulent. Să aveți un An 2022 blând, cu lecturi și poeme de suflet!

 =  .
ștefan ciobanu
[27.Dec.21 23:52]
poemul acesta îl vad ca pe o critica personală (subiectivă) la adresa unei societăți care uneori intimidează, alteori sperie. dar toate astea sunt generate de receptor, și tot el reglează măsura și gravitatea. imagini ușor recogniscibile din viața de zi cu zi, fac poemul simpatic. un poem care s-ar fi putut numi /lehamite/ sau, de ce nu. /Falling Down/

 =  despre lehamite
enea gela
[02.Jan.22 10:01]
Poemul este generat într-adevăr de starea de lehamite, deci ai dreptate. Mersi pentru lectură.

 =  nu e
dorin cozan
[03.Jan.22 18:43]
nu stiu de ce a fost recomandat acest text.
nu e revolta, nu e autocritica, nu e manifest.
era la un moment dar rubrica ,,Note". mai este?

 =  ”A fi sau a nu fi...”
enea gela
[03.Jan.22 22:21]
Domnule Cozan,nu știu să mai fie rubrica ”Note”. Eu l-am încadrat la ”Personale”, administratorilor, pesemne, le-a transmis ceva mai mult decât unor cititori, printre care și dumneavoastră. Percepția fiecăruia poate fi diferită, când e vorba de literatură. Vă mulțumesc că l-ați citit și că v-ați exprimat opinia.

 =  elsa dorval tofan cu admiratie
Cerasela Toffan
[05.Jan.22 05:18]
sunt o rezista/ Apostolatul furiei mele e pironul care ține pancarta...mai explicit nu se poate.
Lectia supravietuirii e evocata de pe tiparul educatiei standardizate pe valori. Acelea care nu mai sunt sau daca sunt nu folosesc la nimic, pentru ca vremea lor e
caduca. Caci istoric vizigoti, huni si tatari nu mai sunt, nu mai razboiesc. Istoric. In fapt, sunt printre noi, si cu ei, clovneria unei societati hiperactive, amestecate, care miroase strident. Sunt surprinsa de aceasta poezie, cunosteam alte tonalitati din creatia doamnei Enea. Prin surprinsa spun o abordare la care nu ma asteptam, un poem cu trimiteri directe, transparente la disfunctiile societle. Infrarealist. Pe placul meu.

 =  Opinii
enea gela
[05.Jan.22 06:32]
Doamna Elsa, mi-ați făcut o surpriză, comentând aici, pe Agonia. Mă bucur dacă textul meu v-a plăcut. De-asta și zic părerile cititorilor, generate de preferințele lor, de stări, de cultură poetică sunt diferite. De la fiecare cititor învățăm ceva și merita respect pentru că ne citesc. Cu dv mă voi revedea și pe blogul unde mai apar când și când. Mulțumesc!

 =  elsa dorval tofan cu admiratie
Cerasela Toffan
[10.Jan.22 06:22]
Ma inclin si cu bucurie astept sa ne reintalnim!

Eram pe aici, mai de mult. Cu numele meu, Cerasela Toffan. Bun, am tot incercat sa il schimb cu numele de autor consacrat, Elsa Dorval Tofan. Nu mi-a iesit. Intr-o zi, se va afla, cum se spune...

Cu drag,
EDT

 =  m-am născut prea târziu pentru vizigoți pentru huni și tătari
tea nicolescu
[31.Mar.22 03:55]
Enea Gela, tu zici "lehamite", dar eu zic durerea adabca a constatarii si asta inseamna ca nu se citete usor ceea ce tu scrii.

E un poem aici ceea ce pentru ine inseamna Poezie.

Respecte,
Tea




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !