| = Iubire si dispret | razvan rachieriu [22.Dec.21 08:31] |
| Ceea ce “simțim” pentru oamenii pe care-i cunoaştem, a căror arie existențială s-a intersectat cu spațiile noastre ființiale, este “iubire” când prețuirea, admirația, simpatia şi asertivul sunt elemente definitorii ale matricei noastre existențiale, în schimb cei care simt dispreț şi adversități față de ceilalți s-au abstras din sistemul umanității. | |
| = Răzvan, | Cristina-Monica Moldoveanu [22.Dec.21 21:58] |
| Nu știu, Răzvan, sufletul omului nu prea cunoaște asemenea antinomii, nici eu. Mulțumesc pentru comentariu. | |
| + Chemarea dintâi | enea gela [23.Dec.21 22:13] |
| Ești o poetă de mare forță, te citesc cu interes de fiecare dată, chiar dacă nu las comentarii. Varietate în temele abordate, metafore extraordinare, un lexic valorificat in tot ce poate sa ofere stilistic, asa cum este si acest poem. Felicitări! Stea! | |
| = așa este, | Maria Mitea [23.Dec.21 22:20] |
| și eu, citesc tot ce scrii cu sufletul la gură, :) ”Este și ticăitul speriat al inimii, înainte să îl auzim.” multe stele, și un crăciun fericit! cu mult drag! maria | |
| = ... | Cristina-Monica Moldoveanu [24.Dec.21 12:17] |
| Mulțumesc, Enea, mulțumesc, Maria, un Crăciun fericit și multe steluțe aprinse! Cu drag, Cristina | |
| = mi-a plăcut | Stanica Ilie Viorel [06.Feb.22 17:57] |
| zic că e pentru categ. poezie mai puțin penultima strofă care îmi pare o concluzie (probabil ar fi de pus între paranteze) altfel, o evoluție frumos descrisă… | |