| + prostrație și nonprostrație, încă... | Iulia Elize [26.Oct.21 20:09] |
| Poate poemul ar fi meritat încă ceva în plus, dar poate, aici, a capta esența este suficient: ”sărăcia nu mai este o idee motivațională viabilă nici zdrobirea egoului. nici competiția suntem într-un impas la fel de mare...” ”politica e atât de anostă încât te alungă din fotoliu cărțile au început să semene între ele filmele par trase la indigo și muzica se joacă tot cu aceleași șapte note” ”singure cuvintele nu pot acoperi tot acest gol, această distanțare și nici imaginile. oricât de inedite ar fi suntem atât de incolori încât ne-ar trebui foarte multă vopsea ca să colorăm fiecare moment al vieții. și doare” Poate realitatea se poate translata în aceste trei impresii, soluția de la entropia din fericire este, însă, construcția înspre fericire. Poate aceasta să fie totul. Las un semn, pentru faptul că am înțeles și am empatizat, poate încerci să augmentezi poezia. Pentru universalitate, pentru exactitatea notării, punctuală și nominal - gest direct - las steluță. Dar și pentru empatia față de ideea bun puctată. | |
| = călătoria și nu ținta... | Macovei Costel [26.Oct.21 23:00] |
| calatoriile lungi te coplesesc, devin obositoare daca nu se dilueaza in durere... mi-e frica de durerea crucificata de cuvinte. nu suntem ingeri, aripile noastre se topesc. nu suntem misteriosi, minotaurii mor in coride. chiar si Ulise isi uraste periplul si totusi continuam sa existam. asa goi, translucizi si imperfecti... Multumesc Iulia pentru rabdare, constanta si lumina. | |