| = Părere, cu privire la lucru și la așteptarea zăpezilor iernii... | Iulia Elize [03.Oct.21 20:13] |
| Cui nu îi este dor de Zăpadă și de dăruitorul Moș Crăciun? Zâmbetelor, stați aproape. Aș spune eu. Chiar și scriitorilor, invocatori de mare emoție, le vine dor, după cum citim mai sus. ”Știu sigur ziua asta în care sunt bună cum poate nu voi mai fi vreodată.” E un fel de conștientizare a valorii, care se perpetuează, însă, mai mult, prin autodepășire. Eu așa zic. Vei fi mai mult, Daniela Teleoacă, cu siguranță, pentru că ești scriitoare și pentru că o să apară autodepășirea perpetuă, desigur. Pot să dau aici, cu toată convingerea, să ofer un imbold cu privire la începerea, prodigioasă, a unui roman... MULT SUCCES ȘI SĂNĂTATE DIN PLIN! Luana | |
| = Mulumesc frumos, Iulia! | Daniela Luminita Teleoaca [03.Oct.21 20:46] |
| Cine știe, poate chiar m-oi apuca de un roman la un moment dat, chiar înainte de a da bătrânețile peste mine?! Cum spuneam, încerc să termin revizia la Fragmente, să zicem că mai am de revăzut cam 40 la sută din volum... Deși romanul te obligă, este extenuant, iar la mine extenuarea vine deja din partea cealaltă, științifică. Desigur, nu putea anticipa la modul absolut, totul se va decide mai mult sau mai puțin cu voia noastră... Mult succes și ție și felicitări pentru cărțile recent apărute! Am reușit să citesc 3 pagini (la propriu) din Floarea ta de rodie..., carte care îmi pare superioară stilistic altor scrieri similare de-ale tale... Mărturisec că-mi doersc să ajung să parcurg toată cartea... Multă sănătate și numai bine! | |
| = Erată: | Daniela Luminita Teleoaca [03.Oct.21 20:47] |
| puteM mărturiseSc | |