= Notiță de lectură | George Pașa [06.Nov.21 16:54] |
Am recitit textul acesta și m-am întrebat de ce sunt aici atât de multe sonorități eminesciene, deși regăsesc, neîndoielnic, și multe dintre motivele poetice specifice creației lui Ioan-Mircea Popovici. Dar când am văzut că e scrisă pe 15 iunie 2021, m-am lămurit. Nu mai zic nimic de melanjul dintre prozodia clasică și versificația liberă, deși m-aș fi împăcat mai bine cu aceeași tonalitate, chiar monotonă. Înțeleg, totuși, necesitatea ruperilor de ritm. Cu mâhnire spun că e păcat să trecem pe lângă asemenea versuri care nu sunt scrise doar de dragul muzicalității, ci au corespondent și într-un conținut pe măsură. Iar Ioan-Mircea Popovici nu este dintre cei care scriu „cuvinte goale, ce cin coadă au să sune”. | |