| + stea | Carmen Sorescu [21.Mar.21 19:13] |
| Și așa încapsulat omul în coconul lui singuratic nu poate decât să se transforme să aibă ce povesti viermilor. Bine, nu încerc să traduc, departe de mine, nu aș face greșeala asta mai ales în acest poem. Am văzut este un poem care se citește și se citește, mi-am zis nu-i lipsește nimic, e complet de frumos. Stea. | |
| = Mulțumesc pentru stea | Irina Lazar [22.Mar.21 10:51] |
| Mulțumesc mult, Carmen. E un poem atât de greu, încât aproape că nu pot să-l mai citesc. Îți mulțumesc că m-ai apropiat de el. | |
| + = Semn de lectură = | Iulia Elize [22.Mar.21 16:53] |
| Frumoasă imaginea vizuală, e ca un pictural din piesele sadness. Nici eu nu pot să las prea multe cuvinte, dar mă bucur că am putut să trec. În simplitate e mereu ceva, și în debarasarea de orice care ar putea încărca sau fi în plus. e un fel de emoție, cred, brută. aici a ieșit. | |
| + trei de acum şi un atunci | Ioan-Mircea Popovici [23.Mar.21 05:39] |
| “am văzut un om în toată singurătatea lui acoperit cu un văl alb bătut de vânt și m-am gândit că e de la o mireasă rotundă, tristă și nevinovată singurătatea lui prinsese culoarea unui albastru stelar” albastru pe care-l voi pune şi eu în steaua întâlnită pe drum, acum trei de acum şi un atunci | |
| = plânsul meu nu-i ajungea nici până la degetul cel mic. | Cătălin Al DOAMNEI [23.Mar.21 07:13] |
| frumos.dacă mai putem plânge | |
| = Mă bucur | Irina Lazar [23.Mar.21 10:14] |
| Iulia Elize, Ioan Mircea Popovici, Cătălin Al Doamnei, vă mulțumesc mult și vă dăruiesc și eu la rândul meu câte o stea :) | |
| + Da | Liviu-Ioan Muresan [05.May.21 20:58] |
| Imagine puternică, interesantă. Poemul transmite, emoționează. Asta contează. Aș renunța la ”cel”, din ultimul vers. Pentru că sînt mai multe degete mici, e important să lăsăm cititorului șă își imagineze partea. Dreptul, stîngul... Da mi-a plăcut. | |
| = Părere... | Iulia Elize [05.May.21 21:59] |
| Domnule Liviu-Ioan Mureșan, cred că e mai ok cu ”cel” pentru că altfel e prea monoton și e expresie... Cred că asta a vrut să evite, Irina, acolo, plafonarea poate în mult utilizata sintagmă (prea uzitată, cred)... De fapt, un poem minunat, cum ați spus și dumneavoastră, foarte bine, și merită toate laudele... | |
| = Mulțumiri | Irina Lazar [06.May.21 21:08] |
| Mulțumesc pentru stea, Liviu-Ioan Mureșan, și pentru comentarii. Și mă bucur de vizite, Iulia Elize. Așa cum am zis mai sus, mi-a fost greu să-mi recitesc poezia asta la început, dar datorită acestor observații și păreri, iată revin. | |
| = Omul strivit de singuratate | razvan rachieriu [30.Dec.21 10:14] |
| “Omul” strivit de “singurătatea lui rotundă, tristă şi nevinovată”, care nu este pozitivată de sincronizarea dintre spiritualitate şi actele creatoare spirituale, este predispus la dezabuzări, lamentări, ruminații şi blazare, în schimb omul care-şi valorifică singurătatea apelând la sinele, spiritualul, imanența şi potențialul sale, îşi activează deplinătățile, împlinirile, beatificul şi mulțumirile. | |