| = Să fim cea mai bună versiune a noastră | razvan rachieriu [25.Nov.20 16:54] |
| Să fim „cea mai bună versiune” a noastră, să trăim în cea mai bună lume posibilă, să simțim fericirea cea mai intensă și de mare amplitudine și să deținem dimensiunea universului ar fi utopia supremă cu tente de apoteoză. | |
| = Răzvan, | Nuta Craciun [27.Nov.20 16:30] |
| Sa fim cea mai buna versiune a noastră poate nu e utopie. Si daca ma gandesc bine, nici celelalte nu sunt chiar utopii, sunt doar lucruri normale intr-o lume anormala, unde normalitatea începe sa devină atat de rară încât începem să ne obisnuim sa trăim fără ea. | |
| = fără titlu - sau armonia în dizarmonie | Petru Teodor [01.Dec.20 00:28] |
| aici mi-a plăcut (și pășesc pe vârfuri cum fac în camera copiilor să nu îi trezesc). rezonez pe versurile astea. despre amintiri curate nu știu ce să zic. am trăit câteva vieți condensate și am murit cu mulți dintre pacienții mei (jumătatea mea mă oprește de fiecare dată când încep să povestesc...). și acum mai mor. dar tot îi port în amintire. și ei pe mine (în stilul lui Creangă). trăgând linie, ce pot să zic este trăiește și fii fericită/fericit de cele ce sunt. cu plăcerea lecturii, pt. | |
| = Petru Teodor, | Nuta Craciun [09.Jan.21 09:42] |
| Incantata de semn, l-am gasit tarziu dar tare m-a bucurat. Cam greu sa rezonezi la un poem de idei, cam declarativ, se intampla doar daca asa cum spui, rezonezi prin trairi similare la ceea ce ai citit. Eu m-am cam fastacit, recunosc, cand am citit despre intratul "pe varfuri", e frumos si generos comentariul tau. Despre amintiri, mai ales cand traiesti condensat si mori mai in fiecare zi... ele cred ca devin "curate", pentru ca le recreezi si le cureti cu fiecare zi, cu fiecare om pe care il salvezi sau alaturi de care mori. | |