| + copilul din leagăn | Carmen Sorescu [27.Oct.20 19:16] |
| Un poem fără cusur, și spun asta nu pentru că aș căuta ceva de trecut la capitolul observații, dar pur și simplu mă lovesc de unele inadvertențe ca de ziduri și nu pot trece; ei bine, aici am înotat într-o apă curată și limpede. Mi-a plăcut analogia din prima parte: cerc/oglindă rotundă, oricum deja eram cu gândul la omul vitruvian și parcă m-ai nimerit și pe mine în universalitatea mea... Iarăși mi-a plăcut ideea cu copilul din leagăn, cer și pământ, viață, moarte și pare că te-ai jucat frumos. Toți avem în noi un copil care se dă în leagăn, cel puțin pe ascuns, dacă nu chiar la vedere. Aaaa, uite că la a treia citire am găsit ceva de perfecționat, cuvinte precum: posibilitatea, probabilitatea, perspectivă cam greoaie pentru un poem așa fin. Stea. | |
| = Despre | enea gela [28.Oct.20 09:57] |
| Stea și din partea mea. Mi s-a șters primul comentariu. Dar am aceeași impresie și eu, un text impecabil, și ca mesaj, și ca structură. | |
| + Re | enea gela [28.Oct.20 09:58] |
| Revin cu steaua | |
| = Existență cu un singur coridor | razvan rachieriu [28.Oct.20 16:35] |
| Când „existența” are un singur „coridor” și acela înțesat cu obstacole, piedici și încercări, în ea se strecoară tumultul și discordia care o fac să „urle”, iar „perspectiva” ei se îngustează absorbind disonanțele. | |
| = :) | Ella Poenaru [29.Oct.20 20:34] |
| Mulțumesc mult pentru comentarii și aprecieri. | |