Comentariile membrilor:

+ un punct de vedere
emilian valeriu pal
[20.Oct.20 11:56]
Original ca întotdeauna, deși puțin mai prozaic ca vechiul Tosa, dar nu mă deranjează. Personal, Portretul mi-a adus aminte, involuntar, de poemele cu tata ale lui Cristian Popescu, iar în Luft mă deranjează puțin repetiția și abundența lianților(și, iar). În schimb, pe gustul meu au fost Juan(bine jucată cartea ironiei și faină atmosferă), Inscripție(dozaj perfect de lirism), Limanu(bine stăpânit descriptivul la limita narativului), Poți în principiu să faci orice(o lirică a migrantului care nu cade în patetism ca în multe texte de gen pe care le-am citit, text care e și preferatul meu), Centric și 9 mai 2008. Altfel, un melanj bun ancorat în realitate și, totuși, cumva distopic.

 =  Emilian
Claudiu Tosa
[20.Oct.20 15:17]
Sunt placut surprins de vizita si semnul lasat de tine, apreciind foarte mult parerea ta sincera impreuna cu obiectiile (am modificat un pic luftul, ai dreptate, erau prea multi de si + iar) si fiind in acelasi timp de acord cu tine in privinta vechilor texte care intr-adevar se diferentiaza un pic de perioada asta. Fiind o schimbare naturala nu pot sa spun decat ca probabil pauza facuta a avut un rol, rol care probabil va mai avea efecte o vreme, intr-un fel sau altul. Recunosc insa ca sunt anumite lucruri pe care nu ma mai vad scriindu-le sau poate intr-o alta maniera. De aceea am si revenit initial cu alt nume pe site, vrand eu insumi sa ma distantez de propriile prejudecati si sa ma simt liber. Vizita ta, parerea si semnul sunt o surpriza foarte placuta si ma bucur mult ca din numarul total al acestor texte sunt atat de multe care au ajuns la tine. Iti multumesc pentru aceasta interventie sincera si obiectiva, bucurandu-ma in acelasi timp ca inca mai esti pe aici.

 =  Să experimentăm arhisuficientul
razvan rachieriu
[20.Oct.20 16:13]
Dacă ești sofismul unui „crunt adevăr” „ce stă la baza existenței” tale, să-ți accesorizezi viața cu silogismele creației proprii pentru a experimenta arhisuficientul, căci „suficientul” nu este de ajuns în lumea actuală.

+ Notă de lectură
George Pașa
[20.Oct.20 17:46]
Sunt aici texte care diferă între ele ca manieră de scriere, ca mijloace artistice, perspectiva fiind când subiectivă, când aparent obiectivă, dar e ceva care le unește, o gravitate bine reținută, subiectul liric/naratorul intervenind atât cât trebuie să nu dea pe-afară această gravitate. De fapt, vorbeam altcândva de notele bufe ale textelor tale, care nu neapărat relativizează perspectiva, ci, mai ales când amprenta e predominant lirică, oferă prilejul unei polifonii.

„Portretul” mi s-a părut, inițial, cam tributar unor modele, însă nu pot nega cursivitatea textului și inspirația de a alege acel final, chiar dacă imaginarul de acolo nu e tocmai ieșit din comun.

„Luft” mi se pare printre textele reușite ale grupajului de aici. Interesant este că și de această dată ni se oferă inserția parțial parodică a unui personaj de basm. Este, neîndoielnic, cel mai liric text din acest grupaj. Cea mai plastică imagine de aici este „cineva a lăsat luna asemenea unui pahar/ lipit de cer”. Un semn diacritic e lipsă în cuvântul final, „părul”.

Și „Juan” ar putea fi un text foarte bun, dar pică puțin în prozaic, deși înțeleg și faptul că aici așa a vrut povestașul să transmită mesajul. Poate e și alura aceasta de antierou a lui Juan Ignacio Veneno de Araña, în timp ce dorința mea e posibil să fi fost aceea de a vedea în el un om excepțional. Notele bufe de care vorbeam sunt însă mai palizi, dar să nu uităm că și bufonii regilor spuneau, printre glume cu reverberații mai adânci, și unele mai nesărate. L-am cam criticat pe Juan, sper că nu mă bântuie acest personaj!

În „inscripție”, mi s-a părut reușită acea inserție din limbajul reclamelor cu „albul perfect”. Imaginea lui Dumnezeu care stă în mână cu o găleată de var și o bidinea mi se pare iarăși inspirată. Scriam și eu acum vreo 12 ani un text cu o imagine asemănătoare, dar cu o perspectivă diferită. Zâmbesc și acum când mi-aduc aminte de un coleg de pe site care s-a legat de găleată și de bidinea, luând imaginea în sens propriu. Doar „atârnarea” lui Dumnezeu în cui nu-mi place. Sigur, te-ai referit la ipostaza iconică, nu la vreun gest nefiresc. Sunt trei diacritice lipsă în ultimele două versuri.

„Centric” e un text acceptabil, e mai puțin direct și uzează de limbajul metaforic. Metafora „genunchii văzduhului” mi se pare cam la îndemână, nu pentru că e sintagmatică, ci pentru că am văzut multe astfel de metafore cu același cuvânt determinat. Dar una acolo nu-i mare bai!

„Dragostea” este iarăși un text bun. Mi se pare mie sau chiar ai mai tăiat din el? Acum îl re citesc.

„Limanu” mi se pare așa și-așa. Desigur, după gustul meu.

„Helen” poate fi un text interesant prin anecdotic. Personajul este, însă, credibil și creditabil, dar se observă puțin stângăcia construirii acestuia. Sau nu stângăcie, poate grabă.

„Una” o fi soața lui „unu”?! Glumesc, desigur. Tot un text anecdotic, în opinia mea, cu un personaj ceva mai răsărit, fie și dintre „zdrențele de ou”. Iarăși glumesc.

Tot ca pe o anecdotă am citit și textul „poți în principiu să faci cam orice”. Bănuiam că nemții au prea puțină autoironie, iar excepțiile... ca excepțiile.

„9 Mai 2008”, deși nu sunt neapărat un adept al subiectelor cu epilog fericit, m-a deprimat cumva. Strungăreața aia făcea toți banii, păcat de faptul că a dispărut în „duel”. Chiar cred că e un cuvânt-cheie, nu un simplu detaliu.
Corectează aici: „l-a spital când am deschis ochii”!

Ps. Bănuiam că Dan Stoica e cineva mai vechi pe site, dar nu mă gândeam chiar la tine, Claudiule. Înseamnă că am uitat chiar și textul tău mai vechi cu personajul Georgiana, text care a stârnit multe controverse. Schimbarea de viziune creatoare, nu neapărat de stil, este evidentă.

+ Felicitari, Claudiu
Victor Țarină
[20.Oct.20 19:52]
Dupa cum spuneam nu ma prea incumet des sa citesc texte lungi. Am inceput cu Helen, apoi cu Una si apoi am reinceput cu Portret care are o poanta finala foarte reușita(sarutul tatalui ivit din luxurianta barba).Totul curge(daca vrei si in sensul de Panta rei) si textele te duc cu ele de la inceput pana la ultimul vers poate si pentru ca gravitatea se inlantuie cu ironia si cu autoironia( ramasa fara inteles pentru nemti) Dar e bine ca nemtoaicelor le place sa rada. Foarte interesant cum ma poarta textele tale, rezonez la ele si nu mai sunt atent la eventualele scaderi.

 =  Impresii,
Iulia Elize
[20.Oct.20 22:12]
Câteva impresii, sincer mi-au plăcut toate poemele din selecție, au ceva special fiecare, poate aș mai îndulcit ”Portretul”, dar asta foarte subiectiv și după stilul meu propriu, l-aș mai fi aerisit, l-aș fi salvat pe Ivan Iavnovici cu un skepsis, Luft mi-a plăcut mult, aș fi folosit o inserție dintr-o altă poveste însă, poate ceva mai exotic, însă cu același sens, dar îmi place finalul, mult, e mai ludic, potrivit, adică.

La poemul Juan tot e perfect, nu aș modifica nimic, poate așa l-aș fi scris și eu, într-o stare geamănă, dacă s-ar fi putut, văzându-l, și optic, dar nu mi-ar fi ieșit, îmi place foarte mult, sonor, Limanu, rețin tiltul, l-aș fi folosit și pe altundeva și altfel, accentuat pe ultima silabă, conotativ, poate în ceva spirit sporit de simbol, totuși un punct foarte bun pentru Inscripție, ca tot unitar. Oprindu-mă spre poemul Centric, am rămas cu un anume sentiment. Ca să spun foarte drept, pentru sensibilitate și mult pentru metrizarea stilistică potrivită a poemelor, pentru colecția bună, nu pot decât să te felicit!

Las steaua mea, preferând să mă opresc aici, deocamdată, lăsând și pe ceilalți colegi să treacă pe marginea acestor foarte frumoase poeme, care merită incluse și în continuate, în colecții.

Îți doresc mult spor și inspirație la scris! :)

+ Revin,
Iulia Elize
[20.Oct.20 22:14]
Și steluța! Uitasem... :)

 =  Principii de estetică
Carmen Sorescu
[21.Oct.20 06:08]
Recunosc cu tristețe că am citit doar primul poem, nu știu de ce autorul nu le-a postat pe rând, dar dacă încadrarea i-a permis, de ce nu.

Pâclă deasă este pleonasm, pâcla este o ceață deasă, a se vedea dex online. Dar nu este o problemă, oricui scapă, ci estetica poemului, suita acestei verbalizări excesive, mai ales gerunziile care puteau fi evitate foarte ușor. Eu nu zic să citiți, și mă refer și la acei care au înstelat, Benedetto Croce, sau poate că da, dar măcar neaoșul George Călinescu, Principii de estetică. Mă mir că autorul Emilian Pal, care știe foarte bine ce spun și respecată în textele lui aproape la sânge aceste regului a fost și el de acord. La final, coborâ...

 =  carmen sorecu
emilian valeriu pal
[21.Oct.20 07:48]
N-o să intru în polemici inutile, dar tocmai pentru că ai pomenit numele meu, mă văd nevoit să reacționez: după cum spune și titlul, comentariului meu e doar un punct de vedere, nicidecum un tratat de critică literară. Am citit cu simțurile, pentru că se întâmplă(nu de ieri, nu de azi) ca Tosa să fie unul din autorii cu care am rezonat. Dacă textele făceau parte dintr-un volum în curs de apariție sau erau deja publicate în volum, ar fi fost altfel situația. Aici mi-am permis să nu fiu mai catolic decât Papa și să las un mic semn de apreciere, atât cât m-a dus pe mine capul în argumentație. În rest, las în seama altora critica literară și lecțiile de estetică pentru că, sincer, mă depășește situația. Ca idee, mă feresc ca de dracu să dau orice fel de lecții, pentru că există riscul să se găsească unul mai bun ca mine și să cad în ridicol. Dacă ai fi avut decența să citrești pînă la capăt poate te-ai fi axat pe text, nu te-ai fi apucat, din senin, să dai lecții de estetică celor trei membri ai site-ului care au acordat stea.

 =  er
emilian valeriu pal
[21.Oct.20 07:50]
carmen *sorescu

 =  Razvan, Victor, George, Iulia
Claudiu Tosa
[21.Oct.20 08:16]
razvan, multumesc pentru vizita si impresie. Exista vreun lucru care nu prea ti-a placut? Iar daca da, care ar fi acela? Iar daca nu exista, care ar fi cel care ti-a placut? Sunt curios.

George, este corect, sunt diferente intre texte. Aceste note bufe despre care vorbesti stiu ca in trecut devenisera mai pregnante, nu foarte predominante (in comparatie cu momentul prezent). Altfel spus, sa vedem unde duce /schimbarea/, sunt si eu curios. Din analiza ta marturisesc ca sunt de acord cu tot ceea ce ai scris. Juan spre exemplu fusese initial un ecler, ulterior a devenit fir de praf, textul fiind intr-adevar mai prozaic in comparatie cu altele. Referitor la imaginea lui Dumnezeu cu bidineaua zambesc la ideea ca cineva ar avea ceva de reprosat imaginii in sine, contextul fiind mult mai important decat constructia in sine, voi considera insa nedreptatea de acum 12 ani ca fiind reparata. Centric mizeaza, precum spui, pe altceva, iar Limanu e mai mult o restrospectiva nostalgica asupra unui loc in care mi-am petrecut o parte din copilarie. /Dragostea/ e nemodificat. 9 mai 2018 e deprimant, intr-adevar, fiind de fapt mai multe de povestit dar m-am rezumat numai la atat. Ai dreptate in privinta lui Helen, existand in esenta undeva o graba. Da, l-am ales pe Dan Stoica pentru a ma simti un pic mai liber si a ma putea scrie pe mine, indiferent de ce ar insemna asta, dorindu-mi sa evit comparatia cu trecutul (comparatie care acum nu ma mai deranjeaza, era insa important la inceput). Multumesc pentru prezenta, evidentiere si mai ales semnalarea typourilor pe care le voi corecta imediat. P.S: Textul cu polemica aceea este /dragostea/, cel din 2009, avand-o ca protagonista pe Andreea.

Victor, ma bucur ca libera alegere a unui text din cele prezente te-a purtat in cele din urma prin toate, oferindu-ti aceasta perspectiva despre care vorbesti in finalul comentariului tau. Zambesc cand ma gandesc la povestea cu autoironia, poate voi scrie la un moment dat ceva, daca voi avea prilejul, despre asta. Nemtoaicelor le place insa cu siguranta sa rada. Chiar si celor care sunt convinse ca nu :) Multumesc mult pentru vizita, semn si sinceritate!

Iulia, am vrut la un moment dat sa il salvez pe Ivan Ivanovici dar mi-am dat seama ca era mai degraba o intentie decat ceva care sa imi vina automat, asa ca in cele din urma am decis sa las sa primeze instinctul. Limanu e un loc in care mi-am petrecut o parte din copilarie, intre Mangalia si 2Mai, de care ma leaga multe lucruri. E foarte interesanta insa ideea cu accentuarea ultimei silabe!
De Juan ma simt foarte apropiat, cred ca e poemul meu, cumva, din acest ciclu. Dupa cum i-am spus si lui George, Juan fusese initial un ecler si trebuia sa fie un erou, dar si aici instinctul a predominat si pana la urma l-am lasat sa-si urmeze... karma :) Inscriptie a fost ceva mai vechi (doar ca idee in minte), care la un moment dat, pentru ca tot revenea, s-a trezit scris ca sa pot scapa de el. Iar in privinta centricului cred ca am ramas amandoi cu acelasi sentiment, acest poem fiind singurul pe care il pot citi 100% distantat de text. Iti multumesc pentru comentariul sincer dar mai ales pentru starea pozitiva pe care ai transmis-o comentand aici, dar si pentru nota de acum cateva saptamani cand m-ai intrebat cand mai apare o continuare la manuscrisul in cauza. Cat priveste bucata aceea de proza despre care am vorbit mai demult, nu pot sa spun exact cand va aparea, promit insa ca voi face ceea ce am promis atunci. Multumesc inca o data.

 =  re
Carmen Sorescu
[21.Oct.20 08:27]
Emilian, dacă ai fi spus că nu ai citit atent sau că ai vrut să încurajezi autorul era potrivit, dar dacă dai vina pe mine că am văzut niște greșeli nu faci decât un deserviciu textului, îl devalorizezi. Și da, e aproape obligatoriu să citească cei care au decența că pretind că scriu poezii autorii citati de mine, ei dau lecți, eu doar linkuri, dacă va fi cazul. Mă bucur touși că măcar Claudiu a văzut ceva constructiv în comentariul meu precedent și a corectat ce-i menționasem. Numai bine și succese mai departe.

 =  Carmen Sorescu
Claudiu Tosa
[21.Oct.20 08:27]
Carmen, multumesc pentru parere. Primele doua obiectii sunt doua typouri pe care le-am corectat si care inteleg ca te-au deranjat foarte tare.
Cat priveste verbele la gerunziu nu sunt pentru mine, personal, o crima (eventual ar mai putea disparea 2 din totalul de 7), dar fiecare cu gusturile lui la capitolul asta.

Altfel spus, nu vad cum eticheta de *suita de verbalizare excesiva* atribuita primului poem (ca doar despre el vorbim) poate fi sustinuta ca argumentatie de faptul ca acesta contine... doua typouri si 7 verbe la gerunziu. Verbalizarea excesiva nu are nicio legatura cu typourile, care reprezinta deja 66,6% din argumentatia ta, ramanand astfel un procent de 33,33% pe problema... gerunziului - ceea ce e pentru mine subtirel, avand in vedere ca nici timpul ales pentru verbele dintr-un text nu are legatura cu... *verbalizarea excesiva* (expresie a carui sens te invit si eu sa o deduci din dex dar si din alte surse. De ce nu, poate chiar George Calinescu). Ramanem astfel, dupa parerea mea desigur, la 0% in privinta argumentarii.

Asta nu inseamna ca nu sunt de acord cu faptul ca primul poem (si de ce nu, toate textele) poate fi o verbalizare excesiva. Dar e nevoie de un pic mai mult decat de 2 typouri si gerunziu pentru a sustine asta.

Iti multumesc inca o data pentru vizita dar mai ales pentru semnalarea greselilor.

 =  7
Carmen Sorescu
[21.Oct.20 08:32]
7, da, sincer cam mult.

 =  Carmen
Claudiu Tosa
[21.Oct.20 08:51]
Probabil ca in acceptiunea unora dintre noi e mult, sunt de acord cu asta, dar tot nu are vreo legatura cu ideea de *verbalizare excesiva", care inseamna cu totul altceva decat gerunziu sau typouri.

 =  De citit
silvia caloianu
[21.Oct.20 21:51]
Am citit, în seara de ieri, am savurat, fără grabă, şi mi-am promis să mai intru. Mai mult decât atât: am realizat că mi-ar plăcea să fie mai multe, cam de astea, într-o carte. (Că tot nu prea am timp de romane.) Scrie. Succes.

+ Claudiu,
Ottilia Ardeleanu
[22.Oct.20 00:12]
tu nu mai ai nevoie de mult de o aprobare publică a poeziei tale. Scrii cu degajare, simțire și farmec. poți în principiu să faci cam orice din cuvintele tale. și de va fi să proclamezi o carte-două, nu-mă-uita!

cu bucuria lecturii,

+ stil, acuarelă, eseu și profunzime
Alina Manole
[25.Oct.20 15:26]
Mie mi s-a părut că citesc aici și un pic de Maestrul și Margareta, și Un veac de singurătate, și pe Saramago. Până la /dragostea/ când l-am citit pe Tosa. Apoi tot pe Tosa de demult.
Totuși, m-am oprit la Limanu.

Concluzionând, de citit inclusiv Limanu, pentru stil, acuarelă, eseu și profunzime.

+ mâine va fi mai bine (nostalgia viitorului)
Ioan-Mircea Popovici
[15.Nov.20 18:22]
Între da şi nu, două valori, precum alb şi negru între culori, eu vin cu efectul de biliard în care bila albă loveşte bilele colorate şi acestea sunt cele care fac puncte... aşa şi culorile pictorului, care dau viaţă ideilor plastice,... Iată, bila albă a gândului loveşte bila albastră din fereastră, care acum se rostogoleşte pe Scara Tympului, cu o zi înainte de ziua onomastică a lui Matei. Şi dacă-I vorba de ziua lui Matei, care, ca şI ziua lui Alexandru este o zi specială, mi-am zis să trec pe la arcadele pontice, pe la prietenii mei de pe poezie.ro. Mare bucurie pe capul meu să descopăr ca Dan Stoica şi Claudiu Tosa sun unu şi acelaşi autor… Fiind şi eu cu vocaţia picturii, cu predilecţie spre portretele celor apropiaţi sufletului meu, evident că portretul tatălui tău mi-a apărut în primul vis. Nu-ţI spun acum visul. Eram la lebede să mă întâlnesc cu George Stănilă, comandantul de motor de vapor care urmează să facă ultimul voiaj. La lebede unde la ora prânzului, de obicei, este Sfânta Elena, astăzi erau o doamnă pe care am recunoscut-o după copilul pe care-l striga Andrei şi un bătrân, exact ca cel pe care-l descrii tu
“fixat fiind
pe imaginea tatălui său căreia de la o vreme
începuse să-i crească barba afară din tablou,
atârnând
peste tocul ușii
asemenea unei perdele de muște
pe care ceilalți nu păreau să o vadă.
până într-o zi
când barba se făcu atât de deasă
încât nimeni nu mai putu să intre
în cameră.”
În fine, mâine va fi mai bine, mi-a spus bătrânul apropiindu-se de mine,…

 =  Silvia, Ottilia, Alina, Ioan
Claudiu Tosa
[16.Nov.20 02:39]
Silvia, multumesc, vor mai fi, in perioada asta poate nu atat de mult pe cat as vrea, dar am unele lucruri de facut care imi mananca tot timpul. Despre carte nu stiu ce sa zic, e foarte posibil sa nu se intample niciodata la fel cum e foarte probabil sa fie tocmai invers. E drept, scrie manuscris in subtitlu, dar nu voi explica daca acel cuvant e doar o metafora sau chiar e pe bune. Nu acum :)
Multumesc pentru indemn si incurajare dar si pentru faptul ca inca esti aici.

Ottilia, cred ca (inca) prefer acea aprobare publica din cauza ca devin foarte repede groaznic de critic fata de ceea ce scriu. Mai rau e ca dupa asa-zisa aprobare publica ma substitui fara sa vreau rolului de Gica Contra si incepe sa nu imi mai placa aproape nimic. E o cutuma mai veche care vad ca tot nu a disparut (si probabil asa va ramane). Promit ca daca voi... proclama... am sa dau de stire negresit. Bucuria lecturii tale e un semn foarte frumos, chiar mai frumos decat steaua, pentru ca nimic nu e mai placut decat sa stii ca ceea ce ai scris a ajuns la cineva. Multumesc.

Alina, m-ai facut sa zambesc cand ai scris ca l-ai citit pe Tosa, apoi pe Tosa de demult. Si am zambit pentru ca stiu ca ai dreptate, asa cum si tu stii asta. Referitor la Limanu, a insemnat foarte mult locul respectiv pentru mine. Nu doar candva, ci inca mai inseamna. Comparatiile cu Bulgakov si Márquez ma onoreaza, mai ales ca stiu ca intotdeauna spui ceea ce gandesti si simti in comentarii. Dar si mai important, cel mai important de fapt, pentru mine, e ca ai citit si ti-a placut. Sper ca ceea ce urmeaza sa aiba cel putin acelasi efect si sa continui sa il regasesti atat pe Tosa cel prezent cat si pe Tosa-Tosa + Tosa de demult.

Ioan, am ales sa repostez sub pseudonimul Stoica Dan pentru a inlatura orice urma de posibila prejudecata din mintea celor care ma cunosteau sau stiau cat de cat ceva despre mine. Mi-am dorit un feedback autentic pentru ca nu am mai scris din 2011-2012 dar am vazut lucrul asta si ca pe un (re)inceput. Un alt motiv a fost faptul ca in trecut, cu anumite persoane, am avut anumite intersectari nu tocmai placute, si mi-am dorit sa ii pot citi si sa ma poata citi de pe o pozitie neutra. Sunt poate texte care demult nu mi-ar fi spus prea multe, acum insa le vad cu totul diferit. E si o forma de autoanaliza pana la urma cred, dar are legatura si cu maturizarea un pic.
In ceea ce priveste portretul, si pentru mine are o anumita valoare despre care mi-e destul de greu sa scriu aici. Probabil o voi face in curand sub forma altui text. De fapt, am facut-o deja, o sa postez la un moment dat.
Maine cu siguranta va fi mai bine, indiferent cat de rau va fi (e un lucru pe care nu de putine ori mi l-am spus si inca mi-l spun uneori). Iti doresc multa sanatate si sper ca intr-o buna zi sa-l vizitam impreuna pe Romica de la Geamuri Multe si sa ii ascultam povestile. Cu siguranta as avea si eu foarte mult de spus. Fiecare din noi de fapt. Si sa dam o fuga pana la Trei Papuci.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !