| + Este, da, o Toamnă! | enea gela [14.Oct.20 12:09] |
| Când descopăr o poezie frumoasă, evident, după gustul/standardul meu, e ca și cum mi s-ar face un cadou care mă înseninează imediat. E și cazul acestui text, destul de amplu, ce developează, retrospectiv, câteva secvențe de viață în care m-am regăsit accidental și eu. Un poem dens, nostalgic, cum îi stă bine să rezoneze cu toamna, un poem bine articulat ca discurs liric, imagini reușite, metafore care susuțin mesajul, în sfârșit, un text ce-și merită recomandarea și pe care îl înstelez. | |
| = onorata! | Caragata Cristiana Oana [14.Oct.20 13:06] |
| va multumesc din suflet pentru trecere, semn si steluta! Simt ca cea mai mare realizare atunci cand scriu este momentul cand cineva gaseste o bucatica din el/ea in schitele mele, pe care incerc mereu sa le creionez cat se poate de sincer. Sunt onorata! Cu prietenie! | |
| + atmosfera | Marcel Vișa [25.Oct.20 15:06] |
| Un poem a carui atmosfera cozy pe alocuri, iar alteori cam rece, dar mereu imbacsita de toamna mi s-a strecurat, tiptil, in suflet. „Când se lasă seara în zilele astea de toamnă și noaptea intră în cameră cu senzualitatea ei ca de fată tânără îmi privesc uneori corpul și umbrele întinse pe el și mă gândesc că timpul a fost bun cu mine” - versurile mele preferate de aici | |
| = Marcel, | Caragata Cristiana Oana [27.Oct.20 09:12] |
| Ma bucur ca ai simtit trecerea de la o atmosfera cozy la una rece, intrucat nu este intamplatoare. Multumesc pentru trecere, pentru cuvinte si pentru steluta! Cu prietenie! | |
| = Ambiguitatea, echivocul, confuzia si debusolarea din viata | razvan rachieriu [21.Jan.22 09:22] |
| Ambiguitatea, echivocul, confuzia şi debusolarea ne fac să nu mai “ştim ce e “ cu noi, ce e cu viața noastră şi opacizează reperele, imprimând superfluul pe “lucrurile” pe care înainte le consideram definitorii, exponențiale şi benefice, ataşând de viața încețoşată insignifiantul, neînsemnatul şi iluzoriul. | |