| + ”Setea e un înger visând... e giuvaer închis într-un turn” | Iulia Elize [24.Sep.20 13:36] |
| Un poem foarte blând, cu o măsură blândă și numai potrivită a cuvintelor, remarc curgerea într-un stil care azi ar părea poate perimat, dar numai necunoscătorilor. Poate nu e ok atâta cerbicie, în cuvânt, trebuie să ne întoarcem câteodată și spre blândețea și finețea discursului. Ci este, frumusețe și ce trebuie, într-un poem, și un tot. Sunt toate nuanțele și finețurile unei poezii foarte frumoase. Un gen de poezie care, mie una, îmi lipsea, de pe site. Când, toată lumea pare să se îndrepte spre o ascuțime a ideilor și a stilurilor poetice, în detrimentul frumuseții autentice și foarte curate. Aceasta înseamnă doar că mai aștept texte de acest gen și că bineînțeles, pentru acesta, las însemnul meu cu stea. Felicitări sincere! Un poem de zile mari și de mare artă! | |
| = Mierea | Călin Sămărghițan [24.Sep.20 14:49] |
| O, mulțumesc de trecere și efortul așezării-n context. Mi-era puțin sete. | |
| = Setea de viață și de creație | razvan rachieriu [25.Sep.20 06:42] |
| „Setea” de viață are similarități cu cheful de viață, preface spleenul și indispozițiile în bune-dispoziții, iar „setea” de creație îi induce fecundități, prolificități și amplitudini, e ca un tsunami de lumină care năvălește în spațiile ființiale creative. | |