| = parere | Stoica Dan [06.Oct.20 18:03] |
| Poem sensibil (pentru mine personal mult prea sensibil) a carui calitate rezida mai degraba in starea generala transmisa decat in constructii sau lirism, contrabalansand astfel un discurs orientat cu precadere pe un sentimentalism nostalgic; am numarat de trei ori "inima", de doua ori "dragoste" si o data "iubire". Totusi o imagine pe care o remarc si care mi-a lasat o impresie frumoasa este cea a bunicii din fotografie impletind fluturi. Acolo este pentru mine poezia. O lectura placuta. | |
| = titlul si ceva bun | Alina Manole [14.Sep.20 17:20] |
| Mie mi-a placut si titlul, si "Strugurii se sfârșeau la capătul unei lumi unde oamenii treceau zilnic cu fețele acoperite." desi nu prea am inteles prea bine logica si imi aminteste de un banc pandemic: daca ne imbolnavim toti, cine va mai culege via?! :) E, totusi, un text auriu ca un inceput de toamna. Daca scoti ingerii, inima si dragostea si vezi ce ramane, poate ramane ceva bun. | |
| = Notiță de lectură | George Pașa [14.Sep.20 17:28] |
| Mie, în general, îmi place cum scrie Antonia-Luiza, în primul rând pentru că discursul său are, de regulă, lirism de substanță. Totuși, aici discursul, chiar așa simplu și limpede, devine prea declarativ, excesiv sentimental (din fericire, nu sentimentaloid). Construcția textului n-aș zice că suferă, poate expresivitatea. Și eu remarc aceeași imagine poetică, dar și finalul, cu tot aerul său ușor clișeic. Sensibilitatea artistică și atmosfera generală a textului m-au determinat să citesc, la fel ca în alte împrejurări, cu inima strânsă. Un plus poate fi acela că începem să recunoaștem vocea poetică a autoarei, o manieră de a scrie. Riscul manierismului există însă. | |
| = singurătatea îmi zâmbește obraznic | Alexandru Gheție [14.Sep.20 18:41] |
| un text sensibil, incarcat cu imagini elegante, frumoase... poate deveni un poem superb daca se comprima putin versurile tocmai pentru a spori intensitatea mesajului. e treaba aia cu misterul, in fine... frumos | |
| = dragoste de septembrie | Zavalic Antonia-Luiza [15.Sep.20 19:52] |
| Mulțumesc editorilor pentru recomandare. Și eu am simțit că textul meu ar mai necesita șlefuire, dar mi se pare mai natural așa cum este. Mulțumesc tuturor pentru răbdarea cu care ați citit, pentru feedback, apreciez fiecare comentariu, ca întotdeauna este foarte bine venit. Vă doresc tuturor să vă bucurați de o toamnă plină de poezie, frumusețe și dragoste. Dincolo de tot ceea ce trăim, am convingerea că numai în inimile noastre vom găsi o vară eternă. Cu gratitudine, Antonia. | |
| = Cand iubesti se deschide cartea vietii | razvan rachieriu [21.Jan.22 10:45] |
| “Când iubeşti”, se deschide “cartea” vieții pe care “Dumnezeu” a scris-o în limbajul iubirii necondiționate, desăvârşite, universale şi absolute, iar apogeul iubirii generează samadhi-ul având ca efecte fuzionarea completă şi totală a sufletelor îndrăgostiților. | |