| = plin cugetul tău... | adrian rentea [16.Aug.20 22:30] |
| ...Alexandra de întrebări care arată cât de necuprins e adâncul tău, întrebări ce frământă spiritele "proscrise". frumos spus! | |
| = Spiritelor "proscrise" și scafandrilor | Alexandra Alb Tătar [17.Aug.20 14:41] |
| Adrian, te numeri între cei ce contribuie - prin refuzul de a digera standardizarea mentală, rezistență în fața contagiunii, irationalității maselor, dar și alte atitudini creative ce spumegă uneori în universul tău liric - la o lărgire a miezului cititorului ce-și pipăie (fie anxios, fie ușor narcisic) coaja prea des. Aș spune că poezia de față se vrea în primul rând una terapeutică, o chemare la (re)descoperirea/eliberarea propriului scafandru, bântuit de temerile asociate clișeelor, poncifurilor, traumelor sau de alți demoni. | |
| = Acum se poartă vidul ambalat? | Ioan-Mircea Popovici [20.Aug.20 18:25] |
| Ambalat sau nu, vidul râmâne vid Şi visul rămâne vis. Diferenţa dintre ele O literă care schimbă tot sensul Aşa şi afirmaţia ta Dacă aş schimba şi aş pune-o ca întrebare “Acum se poartă vidul ambalat?” Şi aş veni cu răspunsul că Adâncul poartă mărimea Infinitului Poate te-ai apropia de teoria măsurii Şi-n logica cu o infinitate de valori logice Ai rătăci-n alte întrebări La fiecare din ele fiind valabile Răspunsuri cu valori în aproximaţii succesive De intervale-n omega algebre universale… De aceea cred că dacă Face despitecătura Care dă lucrurile de-a dura Şi le strânge într-un labirint Verde şi tulbure ca un absint | |
| = "Adâncul poartă mărimea Infinitului" | Alexandra Alb Tătar [21.Aug.20 00:09] |
| E drept, apropiindu-ne de teoria măsurii, am scufunda versul în analiză matematică și am rătăci în alte întrebări... dar în registrul acesta de vidul rămâne vid, deci stare de minimă energie, oare putut-am noi cu-adevărat la ea să ne fi conectat sau, păcăliți de-un ambalaj seducător în mintea noastră, umplem golul lor "dar poate de-acolo de sus se vede mult mai bine" ce-i vid și ce nu, ce-i ascuns ce-i dincolo de mine | |
| = reflecții spre... | Petru Teodor [11.Dec.20 12:08] |
| tine însăți dinspre maturitate... cred că această pandemie a scos ce e mai bun sau mai rău din oameni. dar, în cele din urmă, copilăria din noi învinge și... se naște naturalețea. adevăr este că nu există adevăr absolut în această lume și orice adevăr este făcut să nu reziste iubirii. de aceea să pătrunzi în adevăr este în cele din urmă o limitare. da, avem nevoie de limite... aici. fără ele nu am ști unde să desfacem sau să refacem. dar spiritul are nevoie de a sări peste limite... ce se întâmplă când o forță de nestăvilit (saltul) dă de o limită de nepătruns? de asta sunt atâtea războaie și explozii pe lumea asta. dar în cele din urmă, nici acest 'adevăr' al meu (?) nu e făcut să reziste. toate bune, (pt) | |