= Părere | Oancea Sorin [16.Jul.20 18:07] |
Subscriu. Ultimele 4 versuri din prima strofă: "iar acea pulbere e perfuzia cu glucoză ce ține loc de hrană și le ascunde ridurile" o imagine de forță și durere greu de imaginat. Are plasticitate deopotrivă cu transcendent, spiritual... "compătimiți-i pe cei ce blestemă luna care le-a furat somnul inundându-le camerele sterile precum secțiile ATI în timp ce în bucătării tacâmurile și vesela așteaptă aliniate" asta aș pune motto unei cărți despre modernitate. Panseu sociologic cu imagine sublimată în vibrație vitală. Frumos. E un poem (text) de esență în care răsună dorul de spirit. | |
= Zeflemea de toata fala | BogdanGeana [16.Jul.20 21:30] |
Daca ar trebui sa fac o sinteza a poemului dumneavoastra as scrie atat: intreb si eu pentru un prieten de-al meu. Cand ai un ochi frumos nu e obligatoriu sa vezi lumea frumos, dar cand ai un ochi frumos si mai vezi si lumea frumos ma uimesti. Bravooo! | |
= sau mai bine asa | Stoica Dan [06.Oct.20 18:03] |
Go to Tibet Ride a camel. Read the bible. Dye your shoes blue. Grow a beard. Circle the world in a paper canoe. Subscribe to The Saturday Evening Post. Chew on the left side of your mouth only. Marry a woman with one leg and shave with a straight razor. And carve your name in her arm. Brush your teeth with gasoline. Sleep all day and climb trees at night. Be a monk and drink buckshot and beer. Hold your head under water and play the violin. Do a belly dance before pink candles. Kill your dog. Run for mayor. Live in a barrel. Break your head with a hatchet. Plant tulips in the rain. But don’t write poetry. | |
= Vă mulțumesc | adrian rentea [17.Jul.20 09:15] |
Sorin, Bogdan, Dan, semnele trecerii voastre, aprecierile sunt întocmai precum acea perfuzie. | |
= vin și eu să | Ottilia Ardeleanu [17.Jul.20 22:06] |
spun că nu trebuie să-i compătimești. La ce bun? Ei spun ce au de spus și se sting în propria cenușă. În propria pandemie a cuvintelor. | |
+ Motiv cu coardă, lună şi tiv | Ioan-Mircea Popovici [22.Jul.20 17:22] |
Adrian al lui Rentea zice că: “sunt poet scriu o poezie confesivă adică un fel de declarație pe propria răspundere deci credeți-mă nu vreau să vă și să mă mint” “Nu-i compătimiți pe poeți de-i vedeți praf și pulbere la ora prânzului cu ochii cârpiți de cuvinte și îmbrăcați total inadecvat nu doar unei zile de duminică ci și vârstei” Poetul a zis multe şi va zice şi mai multe de aici înainte, motiv pentru care las o scânteie-n capatul firului subţire fir pe care poetul cântă ce are pe inimă… | |
= Otilia, Ioan | adrian rentea [22.Jul.20 19:36] |
vă mulțumesc pentru semnele lăsate. îndeosebi pentru stea. sper să mai spun multe de aici înainte, pentru că asta mă ține în viață, dar, ca să-i răspund Otiliei, de multe ori simt că ce am avut de spus am spus... | |