| = Superficailitate evidentă | Crăciunaș Silviu [02.Jul.20 17:10] |
| Aici, nevoia de putere iar banii. nu are logică, dar nevoia de putere, iar banii. mai merge. Și mai sunt locuri cu virgule minus. Poate nu e important, dar sigur jenant. Mesajele nu pot sta pe un stick, Facebook și Whatsapp au personalitate juridică, nu sunt cuvinte comune. E ca și când ai spune că mergi la aeroportul ”băneasa” să iei avionul. Nu știu care sunt criteriile de evidențiere, dar sunt dezamăgit de acceptarea superficialității cu care este tratată limba română. | |
| = >> Craciunas Silviu, despre text. | Stoica Dan [06.Oct.20 18:03] |
| Domnule Craciunas, bineinteles ca mesajele pot fi salvaste pe un stick, chiar daca entitatile anterior amintite au personalitate juridica. In privinta superficialitatii, pana si Nichita aborda uneori teme superficiale dar o facea intr-un fel inconfundabil. Nu il compar pe autor cu Nichita dar incerc sa spun ca superficialitate unei teme nu este neaparat si expresia formei sale. In privinta argumentului potrivit caruia e ca si cum zici ca merg la baneasa pentru a lua avionul, pai si Cartarescu are o poezie in care merge la cofetarie ca sa manance o prajitura (lucru destul de previzibil). Dar e vorba de felul in care integram cotidianul si superficialul si nu faptul ca ne este interzis sa le utilizam. | |
| = așadar, | dan petrut camui [10.Jul.20 17:48] |
| -domnule Crăciunaș, aveți dreptate ''Superficailitate evidentă''. -Dan, mulțumesc, am citit cu atenție! | |
| = dumnezeu, adică El | Cristina-Monica Moldoveanu [10.Jul.20 22:12] |
| Nu mi se pare a fi superficialitate, ci ostentație. Am scris și eu mai demult, ca și atâția alții, poezii fără majuscule. Numai minuscule - face parte din tehnica literară, sau mai bine spus, din curgerea emoțională a poemului - ca o apă domoală, în care toate lucrurile sunt la fel de importante, în care nu majuscula contează, ci emoția și gândul trezite de versuri. Interiorul, nu superficialul. Este un lucru admirabil, puțin teribilist, un fel de ”înșir-te mărgărite”. De ce spun ostentație? Fiindcă numai El apare cu majusculă în acest poem, un El care se plasează în alt orizont al înțelegerii noastre. Deci este ostentație față de restul poemului - acest El pare a fi adevăratul Dumnezeu, fiindcă acela care deținea tot orașul are o personalitate mercantilă și superficială, egoistă și pragmatică, în timp ce El din versul de mai jos este cel care se apropie de suflet - iubire și fericire. Deci și ambiguitate, ceea ce dă un oarecare farmec acestui text. | |
| = erată | Cristina-Monica Moldoveanu [10.Jul.20 22:15] |
| Am omis să specific, prima oară dumnezeu e scris cu literă mică în acest text - unii mă criticau odinioară că scriam câteva cuvinte cu majusculă, inclusiv I (eu în limba engleză), din moment ce poezia era scrisă fără majusucule, deci ... | |
| = Cristina, | dan petrut camui [11.Jul.20 17:45] |
| mulțumesc pentru prezență și cuvintele lăsate. Te mai aștept! | |