| = Liber pe drumul destinal | razvan rachieriu [25.Jun.20 16:26] |
| Când te „simți liber pe drumul” tău destinal, accesezi o libertate necuprinsă care îți inspiră și influențează creația poetică, însă când „nu mai aștepți nimic”, nimicul te conduce. Gândurile la nefiind, dacă devin o marotă, pot conduce la blazare, defetism și resemnare. | |
| = . | George Pașa [03.Jul.20 16:49] |
| Domnule Rachieriu, cuvântul „destinal” nu există, l-ați creat dumneavoastră. Nu cred că era un cuvânt necesar, tot mai bună e sintagma „drum al destinului”. În rest, ca de obicei, sunteți un inegalabil (răs)tălmăcitor de sensuri. Bravo, domnule! | |
| = joc | Cristina-Monica Moldoveanu [03.Jul.20 18:56] |
| Domnule Pașa, am citit cu bucurie aceste text de un lirism luminos, și chiar așa pare - un zmeu - un joc frumos și poate ilicit, un obiect intim la purtător, care totuși transmite ceva și altora. Mi se pare nefiresc doar ultimul vers al poeziei, eu aș fi lăsat să-l înalț și atât sau să-l înalț într-o altă zi și cuvintele ”hărăzit” sau ”substanța zilei” le-aș fi schimbat, restul cuvintelor sunt la locul lor. Doar o părere... | |
| = Remarc, și eu, | Iulia Elize [03.Jul.20 21:24] |
| Da, un poem foarte bun, aceasta este și părerea mea. Sugestiile Cristinei sunt foarte bune, însă, Cristina!, acel ”hărăzit”, e tocmai la locul lui. În rest, foarte bine cum ai punctat, ca sugestii. Oricum, fiecare poem este perfectibil. Adică poate fi înbunătățit la orice oră, poate fi plusat. Așa că, în general, sugestiile (în afara corecturilor) sunt doar spre plus, nu sunt musai necesare. Ca regulă generală! Domnule Pașa, o lectură foarte plăcută! (Sper că se înțelege că am vrut să comentez, cu o părere personală față de cele notate aici. Poemul e, oricum, foarte echilibrat, luminos, cum spunea, foarte bine, Cristina, indiferent dacă autorul îmbrățișează sau nu note (eventuale) de plusare.) | |
| = Răspunsuri | George Pașa [05.Jul.20 17:16] |
| Cristina Moldoveanu, Iulia Elize, aici nu-i decât un exercițiu poetic, de aceea în mod sigur este un text perfectibil. Nu pot renunța nici la „hărăzit”, nici la forma acelui vers final, în ciuda rimelor asonante. Fiindcă textul are versuri libere, dar nu și albe. Poate o rescriere, după un timp, fără a știrbi semnificațiile inițiale. Mă bucură semnul dumneavoastră de lectură! | |