| = Rostul vieții | razvan rachieriu [30.May.20 08:24] |
| Când „rostul vieții” se îndepărtează de ființă, apar confuzia, haosul și răvășirea ce descentrează omul, iar visarea diurnă „anormal de intensă” „înghite” realitatea traumatizantă. | |
| = uneori, | Ottilia Ardeleanu [31.May.20 19:42] |
| îndepărtarea asta se face involuntar. real este că mereu trebuie pus în balanță ceea ce trăiești cu ceea ce nu. mulțumesc și aici, Răzvan. | |
| = ... | Stoica Dan [06.Oct.20 18:03] |
| Imaginea care mi-a placut cel mai mult din acest poem este "într-o vatră părăsită mocnește încă savanta cenușă a morții înghit fumul și mă înec" Altfel spus, asa cum afirma antecomentatorul meu, indepartarea de esenta si origini indeparteaza omul de scopul sau primordial. | |
| = Stoica Dan, mulțumirile mele | Ottilia Ardeleanu [06.Jul.20 22:28] |
| pentru o intervenție la obiect! | |