| = =notă = | Iulia Elize [21.Apr.20 06:41] |
| Drumul poeziei tale l-am parcurs și eu înțelegând că speranța drumului (poetic și chiar și nepoetic) există mai ales pentru cei care o țin strâns în pumn, și nu se lasă de ea. În general binele este strâns în pumn, să nu scape. Mai ales când omul este supus încercărilor. Pumnul se deschide cu precădere înspre cer, să îl privească stelele, onestul, dar și oamenii, legăturile binelui, și acesta este, cel mai probabil, un adevăr. Legăturile umane sunt frumusețea, dar și stelele privitoare, omenirea merge de mii de ani, cu precădere, ascendent - stelele, mai ales, sunt supuse neeșecului, poate acesta este un însemn înspre certitudine. Las însemnul meu pentru pentru poem, dar pe marginea lui, mai ales acum, cert, când situația este mai delicată. Poezia este foarte frumoasă și expresivă, transmite mult. probabil literatura este un transmițător deosebit, rod de mână, de penel; Poate și eu ar trebui să scriu mai des :):):):) Încerc, Măcar aș încerca! | |
| = Tot ceea ce ai scris mai sus, dragă Iulia,... | Daniela Luminita Teleoaca [21.Apr.20 17:20] |
| ... constituie un Poem în sine! Mulţumesc din toată inima pentru această revărsare curată de sinceritate, cum arareori îţi mai e dat să vezi în zilele noastre, acum, aşa cum spui, şi mai... delicate! Suntem Oameni şi atunci, DA, contează Frumuseţea (gesturilor, gândurilor, cuvintelor)! Care cu siguranţă pot constitui un antidot redutabil pentru incertitudine, pentru sentimentul inutilităţii, al urâtului! Să avem constant putere să trecem peste! Cu cele mai luminoase gânduri de Prietenie, D. PS.: De mai multă vreme am intuit şi eu afinităţile ns. ontologico-poetice!M-am bucurat sincer! | |