Comentariile membrilor:

 =  Înalt și eu un zmeu (nu e ăla paraleu!)
George Pașa
[19.Jul.20 11:42]
Cum spuneați în alt text, miracolul are mereu o altă înfățișare.
„Aşa-i cum spui
Cuvinele vin singure
Sunetele, valuri de lumină
Sânge albastru ca marea şi cerul
Când barcă pe valuri, când cer înstelat
Ca-n visul cu răsăritul de lună-n seara eclipsei
Pe plaja de la Trei Papuci, cu cafea la nisip şi cu chitară”.
„Vrei, nu vrei
Titirezul s-a oprit
Chiar în pipa lui Magritte

Pipa, ca o locomotivă
A făcut câteva rotocoale de fum
Un rotocol s-a oprit pe capul povestitoarei
Altul pe capul poetului
Şi celelalte
s-au adunat într-o ceată
care s-a pierdut în ceaţă...”
„Ceața care s-a pierdut în eeață” am mai întâlnit-o și în alt text al dumneavoastră. Problema este că nu era aceeași ceață și nici același fel de rătăcire în ceață. Matematic nu știu cum să zic. O constantă cu multe variabile ar putea fi acceptată ca un paradox, dacă matematic e imposibil?


 =  Pe Scara Tympului, azi
Ioan-Mircea Popovici
[28.Jun.22 02:42]
Mă revanşez şi mă aşez la scris
Niciodată nu e prea târziu
Aşa-i moştenirea la noi, din tată-n fiu
Mai bine mai târziu decât niciodată
Cel mai bine-i acum, decât altădată

Iată, azi, un text scurt pe doi
https://www.poezie.ro/index.php/personals/14163155/Ia-%C5%A3i__singur
Pentru noi este destul...
https://youtu.be/DSQ6UZnNYT8




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !