+ Pentru sufletul Mariei Gheorghe | George Pașa [01.Jan.20 11:00] |
Totuși, ecoul nu s-a stins, fiindcă rămân, cel puțin pentru câțiva, traducerile sale destul de reușite din creația poetică a lui O. Paler și a altor câtorva autori. Rămâne un suflet pe care noi doi avem datoria să nu-l uităm. Sigur, în ceea ce privește textul de față, constat că este adecvat momentului trist de azi, acum, după ce am aflat „unde a plecat Maria”. Nici „triughiul magic” nu era rău. Într-adevăr, toate se leagă, anume presimțirile din secvențele scrise inițial, până la a noua, cu acelea scrise după vestea tristă. Sunt subiectiv și spun că îmi plac mai mult secvențele 4, 7 și 12. Ultima cel puțin este mai plină de fior liric. Odihnească-i Dumnezeu sufletul! | |
= Maria merită o constelaţie (Doamna cu cercel de scoică) | Ioan-Mircea Popovici [01.Jan.20 13:07] |
Aşa-i, frate, cum spui "Maria Gheorghe a devenit amintire" Doamna cu cercel de scoică o inimă plină de înţelepciune şi pace de dăruire şi de bună-voinţă de înţelegere şi de dor de casă un fel de Infinit nesfârşit şi nedesluşit când ajungea acasă culegea jumătatea albastră a mării o aşeza lângă cealaltă jumătate a cerului verdele munţilor şi galbenul de floarea soarelui le punea în Scoica Infinitului jucându-se de-a Doamna cu cercel de scoică cu doină de doică culegea amintiri cu oameni, cu cărţi şi cu întâmplări visul ei, să lanseze cărţi în editura Plaja cu suflet... https://en.calameo.com/read/00007733307a03a9450f4 | |
+ ce tot... | Ottilia Ardeleanu [01.Jan.20 16:42] |
ce tot vorbiți acolo, unde a plecat Maria, de ce, cum?!... Eu nu pot crede lucrul acesta. Maria cea cu suflet diafan. Maria cea caldă... Maria cu care m-am văzut și îmbrățișat special la un eveniment pe care niciodată nu l-am anticipat... Ar trebui să pun aici o explozie de lacrimi, dar nu am cum. Voi aprinde o candelă pentru drumul ei spre paradis. Tristețe... Maria, mergi lin în drumul spre eternitate! | |
= dintr-un cântec duios (sălciile de pe malul lacului) | Ioan-Mircea Popovici [01.Jan.20 19:49] |
Deocamdată zic dintr-un cântec duios Cu glasul lăsat foarte jos Cât să-l atingă sălciile de pe malul lacului Când în lac se oglindesc luna Şi gemenii Algor şi Mizar Algor cu un zar galben spre auriu Mizar cu o trompetă cu sunet viu... "May we all have a vision now and then Of a world where every neighbor is a friend" | |
+ drumul ce duce înspre o altă viață... | Teodor Dume [04.Jan.20 15:42] |
ne/am cunoscut aici pe tărâmul poeziei la poezie.ro în urmă cu peste 12 ani. ne/am salutat în treacăt amintindu/ne de frumusețea cuvântului care nu moare niciodată. și totuși Maria a demonstrat că moartea nu o anticipezi pentru că ea vine în momentul în care ți/ai terminat treaba și ți/ai rânduit lucrurile. și da, au rămas doar amintirile pe care timpul le va însămânța în sufletele acelora care au iubit/o și stimat/o! Drum lin spre cenaclul din ceruri, Maria! | |
= În duhul păcii şi-al dragostei | Ioan-Mircea Popovici [06.Jan.20 00:49] |
Metaforic dau de veste că Maria mai trăieşte Prin duhul neliniştii în necunoscut Prin duhul prieteniei şi al iubirii celor nevoiaşi Mergând până la iubirea de vrăjmaşi Cu arma Cuvântului în inimile curate Spre cinstirea şi împlinirea faptelor adevărate În duhul păcii şi-al dragostei Şi toate celelalte adunate-n Comoara bucuriei întru cinste, Corectitudine şi armonie Dorul de acasă şi de România I-au colorat nostalgia În cântare şi-n dragoste de munte şi mare... | |