| = compotul ala de cirese | Stoica Dan [06.Oct.20 18:03] |
| Compotul ala de cirese este o insertie inteligenta si profunda care m-a facut sa zambesc. As fi recomandat acest text. E un fel de parasire aici, un fel de evadare in absolut prin coborare in cotidian si in acelasi timp inaltare. | |
| = dulcele de final | Costin Tanasescu Stefanesti [17.Sep.20 23:03] |
| Mulțumesc frumos pentru apreciere. Textul exprimă o stare de rugăciune care se încheie cu un premiu dulce. Dumnezeu nu rămâne dator niciodată. Ehee... Recomandările se fac pentru texte serioase, nicidecum pentru schițe-schițate. Scuze pentru lentoarea cu care a venit răspunsul, am îmbătrânit. Numai bine! | |
| = acum | Claudiu Tosa [21.Oct.20 11:15] |
| ca am scapat de Stoica Dan, pot sa ma exprim un pic mai liber (la momentul respectiv numele respectiv limitandu-mi sfera de actiune) si sa afirm ca mai demult imi spuneai, in niste comentarii pentru a caror elaborare iti multumesc foarte mult, ca timpul cerne lucrurile. Ai avut mare dreptate. In acelasi timp constat ca acelasi lucru s-a petrecut si la tine, discursul tau devenind mult mai matur si mai vizionar (nu inseamna ca inainte erai imatur :) si ca iti lipsea viziunea). E ca o progresie, daca vrei. Nostalgia si sentimentalismul nu au disparut, au imbracat numai o alta forma, si ma indoiesc ca e definitiva, pentru ca textele tale, impreuna cu acesta, reusesc sa ma faca sa rezonez la acelasi nivel ca cele vechi, cu mentiunea ca in momentul de fata pari uneori un pic mai pragmatic. Trecerile timpului sunt in cele din urma frumoase. Dar si revederile, Costin. Toate cele bune! | |