Comentariile membrilor:

+ parcă
Ottilia Ardeleanu
[22.May.19 16:10]
treci de la un film cu vampiri la altul nuclear, ca de Cernobâl și apoi intri și prin istorie, în epoca aceea, făcând cumva egalitate între cele trei stări. cum s-ar zice, sentimentul este același. groază=moarte=reziduuri. un coșmar continuu. o repulsie față de ceea ce simulezi a fi fericire.

interesant și percutant poemul tău, Alexandra. tranșant. eu așa îl percep.

 =  da
Alexandra Negru
[22.May.19 19:25]
Cât de bine reușești să citești printre cuvinte, Otillia! E, într-adevăr, vorba despre o fericire simulată aici! Dar ce bine că în realitate nu-i așa. :) Am rămas o teribilistă, ce să fac. Mulțumesc pentru semn, apreciez spiritul tău critic obiectiv :)

+ fluier, țopăi
Carmen Sorescu
[23.May.19 07:18]
Nu știu de ce strofa a 3-a îmi place mai mult, poate cu ea aș fi început, dar nu neapărat, poate pentru că: fluier, țopăi în acel perimetru urban devine mai alarmant.

 =  Carmen
Alexandra Negru
[23.May.19 18:22]
Saru'mana pentru steluta, ma bucura faptul ca poemul ti-a atras atentia x

 =  Dor de vremea trecută
Iulian Lian
[07.Jun.19 14:44]
Şi chiar că doar gările sunt cele care mărturisesc de alte vremuri, de alte epoci.
Şi tot atat de adevărat e că emoţii ne cuprind trecând prin cartiere comuniste, cu arhitectura cutiilor de chibrit puse una peste alta.
Doar românii puteau alătura frumosul şi urâtul atât de împreună-deplin, atât în viaţa reală a urbelor, cât şi în viaţa reală a poeziei.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !