| + şapte stele-n cornul lunii | Ioan-Mircea Popovici [19.May.19 19:49] |
| dincolo de cuvinte, ele, Sentimentele ieşite din matca lor ajunse-n mare se întorc la izvoare precum Alpheu... "Aici, izvoarele-n susur amintesc de lacrima cerului; copacii, de tristețea luminii." "câte-un vultur ne dădea de-nțeles că mai e drum până la singurătatea lui Dumnezeu. Aici, toți drumeții au o liniște a lor: își fac semnul crucii, se-aștern la drum fără teama de rătăcire." şapte stele-n cornul lunii semn că sunt pe rod prunii | |
| = „cei rămași stavilă pustiirii” | George Pașa [26.May.19 08:49] |
| Stau de vreo săptămână și mă gândesc la finalul acela care este prea brusc ritmat și rimat. Cred că era necesară o pregătire pentru acea exteriorizare a melodicității. Nu știu dacă voi mai găsi aceeași stare poetică pentru a adăuga și alte versuri. De-acum, să ne-așternem la drum, după ce ne-am regăsit izvorul și dorul. | |