| = mai bine n-o citeam | Laurentiu Babi [18.Sep.05 14:39] |
| Bună, Mai bine n-o citeam. Super poezie. Problema este că starea mea de acum poate fi caracterizată prin "mă simt ca dracu". Trebuia să fiu eu mai vesel, poezia este cu totul deosebită. Te voi mai citi și în alte stări...mai convenabile. laur | |
| = Laurențiu Babi | Madalina Maroga [18.Sep.05 20:48] |
| Laurențiu, :) mai bine nu îți răspund. se pare că ești singurul căruia ia plăcut această poemă tristă. am înțeles starea ta... a mea se aseamănă foarte mult cu ploaia... de afară... eu cred că tristețea este uneori o altă față a iubirii. mulțumesc! Madim | |
| = " o mana ma impraste cealalta m-aduna" | Nuta Craciun [18.Sep.05 21:46] |
| nu Madalina, nu este singurul, doar ca tristetea e un teritoriu privat, intim, uneori prea personal pentru a veni cu pareri despre stilul pòeziei, (desi in acest caz nimic de reprosat) iar alteori tristetea ta iti ajunge cat pentru toate tristetile din lume... poema ta este deosebita, ca de altfel tot ce scrii, coltul de suflet unde aduni amintiri dragi, pe care le rememorezi la ceas tarziu,in tacere, coltul acesta va pastra cred, mereu vie trairea adevarata... daca doar oamenii sensibili il au si daca are asta legatura cu poezia inca nu stiu, dar eu sunt dintre cei care cred ca fara traire poezia e goala, e doar schelet, zidarie... imi place mult finalul: "te caut ca intr-o insetata adiere de moarte si vis ca un orb tinut mereu de mana" cu drag Anana | |
| = și eu... | Narcisa Turony [18.Sep.05 22:51] |
| Da, Nuța. Nu, Mădălina. Nu sunt singurii. Am citit de noaptea trecută poezia ta și am recitit-o mai târziu. Apoi încă o dată. M-am gândit să îți las un semn, însă aș fi spus doar că mi-a plăcut, nejustificând un comentariu. Vin totuși acum și adaug că, pe lângă forța transmiterii și a câtorva imagini inedite ,,să ne sărutăm pe plaja unei înserări bolnave" ,,să ne pună cătușe pământul să ne prindă ca prima ploaie de vară", poezia ta are în mod ciudat o sensibilitate atât de puternică, încât îmbibă o tristețe lăsată vederii cu un soi de optimism pe care numai profunzimea ei îl poate da. Însăși legarea de pământ și ,,prima ploaie de vară" o fac...O mână fuge, alta oprește...E rătăcire, dar e și speranță. Mi-a plăcut mult. | |
| = Nuța Crăciun & Narcisa Turony | Madalina Maroga [19.Sep.05 20:19] |
| comentariile voastre m-au emoționat... mă bucur mult să vă știu printre cititori. poemul acesta este ca o fotografie păstrată într-un album... un dans, o amintire, câteva picături de ploaie și restul... tăcere... mulțumesc! să ne citim cu bine! Madim | |
| = ce zici? | ioan lila [28.Sep.05 23:06] |
| daca vrei sa vezi o strofa perfecta - ma refer la armonie, sa spatialitatea dintre sufletele-pereche, la idea de zbor in noi insine, ia citeste aici si ghiceste cine le-a scris (versurile!) să ne sărutăm pe plaja unei înserări bolnave și să mușcăm flămânzi din aceeași tristețe | |