Comentariile membrilor:

+ Uimire și smerenie
Alexandra Alb Tătar
[07.Aug.18 12:29]
O poezie cutremurătoare, în care ești izbit de o lumină pe care nu o poți cuprinde, în fața căreia te simți smerit, în care te scalzi în atât de multă uimire în fața minunilor, încât, paradoxal, te simți mai plin ca niciodată deși realizezi cât ești de gol.
Un final memorabil, ce se scaldă între malul profunzimii și al detașării: "Și ai văzut că ești gol și ai tremurat o secundă."




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !