| = Lirismul o ia înainte, corpul rămâne în urmă | razvan rachieriu [14.Jun.18 16:50] |
| „Detaliul inofensiv’’ deviază înspre derizoriu, nesemnificativ și minuscul, ce se pierd pe drumul sinuos al vieții. Când ne vedem „așa de departe’’ de noi înșine, înseamnă că ceva din noi a luat-o înainte, iar altceva din noi a rămas în urmă. Lirismul împânzit de „emoții adevărate’’ și de conexiuni de cuvinte gnomice, o ia înainte, lăsând în urmă corpul. | |
| = ... sau despre cum... | Daniela Luminita Teleoaca [10.Dec.18 14:27] |
... cel de lângă tine poate contribui la aprofundarea identității tale sau, dimpotrivă, la înstrăinarea de tine. Cd conștientizezi că e valabilă cea de a doua ipostază, atunci - în virtutea unui elementar instinct de autoconservare - optezi pentru eliberare ("peticul.. strangulator" care se risipește în "oasele ierbii"): măcar uneori, forța eliberatoare și, implicit, revenirea-în-sine, se naște (și) prin autosugestie (cf. empatia cu tristețea mai mare a altcuiva, ceea ce implică, desigur, o depășire a individualițății egocentrice / egoiste). În aceste condiții, "el" devine un "detaliu inofensiv" (este... derizoriu, cum spui...) pt că tu ești deja imună la "ravagiile" lui. "Goliciunea" te reprezintă pe tine ÎNSÃȚI, așa cum ești, nepervertit(ă) de interacțiuni negative! Deci, nu te rușinezi cu ea.., cu goliciunea!! Gânduri bune, D. | |