| = "mai trebuie un ochi limpede" | Bejliu Anne-Marie [06.Feb.18 10:38] |
| "Dacă ideea se sparge în cioburi, fragmente de lume se pierd unul de altul" Timpul absorbției culorilor aruncă ideea între două sunete. Tăcerea o iartă și devine liant între cioburile ei. Așteptăm primăvara ca irisul din ochiul limpede să unească cioburile. La prima citire s-a declanșat așa ceva: pe șevalet cuvintele par scoarță de copac dar ce o fi și cum se așterne roua între șevalet și culoare înainte de absorbire tăcerea își face de cap cu trăirile A venit din "scorțoșenia ideii", "ochiul rătăcit în căutări iluzorii"... Mulțumesc. | |
| = Mulțumesc! | George Pașa [08.Feb.18 20:33] |
| Îți mulțumesc, Anne-Mrie, pentru comentatiu și pentru „jocul secund”. Nu văd deloc scorțoșenie sau vreun „ochi rătăcit”. În versurile acelea mă refeream la cei care se flosesc de „transpirația” vreunei idei. Recent, mi s-a întâmplat să-mi fie plagiat un text, aici, pe Agonia. Așa că, decât să mă enervez, mai bine mă folosesc tot de uneltele scrisului (ale mele, nu de împrumut). | |