| = Asumarea spontaneității | Alexandra Alb Tătar [28.Oct.17 13:06] |
| "mi-am recunoscut mâinile dintr-un cosmos întreg" - ce iluminare(!), doar stând "la discreția clipei" o dilatăm și ne depunem armele din priviri (textul de față mă trimite cu gândul la toate obiectivele de ordin material, pe care în mod absolutist ni le fixăm, prioritar celor spirituale), alfel îl "expediem pe Dumnezeu" din noi înșine... îmi readuce în conștiință că "Ego-ul spune: După ce toate vor fi la locul lor, voi găsi și eu pacea interioară. Spiritul spune: Găsește-ți pacea interioară și toate se vor așeza la locul lor.” (M.Williamson). Ceea ce găsesc fascinant la stilul poetic pe care îl îmbracă poemele dumneavoastră: pălăria creativității (fluiditatea versurilor mai ales) și eșarfa nonconformismului (în raport cu asumarea spontaneității în deosebi). | |
| = Mă bucur că a fost cineva căruia / căreia... | Daniela Luminita Teleoaca [28.Oct.17 15:19] |
| ... i-a reținut atenția acest text, pe care eu însămi îl așez într-o "listă personală de preferințe" (și, da, chiar am criterii de selecție!). A te recunoaște, zic eu, e mare lucru într-o lume / ordine-dezordine în care haosul omogenizează periculos, până la pierderea identității. Să empatizezi cu aproapele, dar să-ți conservi eul pt a nu fi doar un simulacru de sprijin. Iar a te declara "la discreția clipei" echivalează (într-o posibilă interpretare) încredințării (credinței în "acel bine", "acel frumos", "acea pace"... lăuntrică, fără îndoială, aptă să instituie cosmosul exterior!). În acest context, "unică trăire" va fi acea trăire unificatoare (vs. haotică), în jurul căreia gravitează celelalte, relația dintre acestea conturând "personalitatea". Cu sincere mulțumiri, D. PS: sunteți o persoană deosebită [și nu pt că-mi "vorbiți" de bine textele!], dețineți acea noblețe interioară pe care așa de mult o admir la aproape(le)!!! | |