| = „ Ale tinereții valuri!” | Aurel A. Conțu [13.Sep.17 10:35] |
| Este posibil să mă înșel, dar sentimentul acesta nu poate fi comparat cu nimic, nici cu„ chipul sfinților”, nici cu anii copilăriei, nici cu mâna „puternică„ a mamei, e altceva, da, ceva care te inundă altfel, îți crează acea senzație a „nerisipirii” ( diferită de toate celelalte!). Finalul mi se pare din alt film, despre oameni și orgolii (sic!), care ”își amanetează sângele” se iau în brațe, (spontan!),iar unul dintre ei nu mai pleacă! | |
| = - valoare poetică - | Iulia Elize [13.Sep.17 22:09] |
| Mi-a plăcit mult ”peticul invizibil în care naivă și încrezătoare și-a pus rădăcinile o narcisă”, una dintre cele mai frumoase imagini găsită pe ziua de azi, iar cele trei sub-diviziuni ale poemului sunt, desigur, delimitate clar, fac parte dintr-un discurs personal, în fond ideea de dumnezeire și de apartenență la ea, nu poate fi decât una demnă, întotdeauna demnă ca alegere personală, ca apartenență a ceea ce omul are mai fragil... Mai scrie, Daniela, și mai pictează frumos despre om! Te citesc cu plăcere. Ești una dintre valorile poetice în care eu cred. | |