| = :) | Ottilia Ardeleanu [11.Aug.17 20:27] |
| mă gândeam că-ți lipsește deja untold. mi-a plăcut felul ăsta de dragoste de pace! | |
| = Pacea aduce linistea, calmul si chietudinea | razvan rachieriu [12.Aug.17 08:38] |
| ’’Pacea’’ ființială aduce în om ’’liniștea’’, calmul și chietudinea, pe când ’’furtuna’’ existențială răvășește, debusolează, induce haosul, discordia, anxietatea și angoasele și are ca sursă ’’anomaliile’’ și absurditățile. | |
| = Ce (tă)ră(z)boi azi... | neculai lunca [12.Aug.17 15:47] |
| Iubito,-n gândul meu e iar furtună; Ba chiar tonade-aș zice, ori stihii, Că viața-i plină de anomalii Și curge-ntruna, fie rea sau bună. Ții minte? Se sfârșiră zile mii De când oricine poate azi să pună Că-ți așterneam în nopți de jad cu lună Săruturi lungi pe ochii-ți sinilii... Simțeam în inimi frământări senine Și o trăire care a zburat Pe alte lumi, de unde nu revine. Apoi, mă-ntorc la gândul blestemat: Știu că, fierbinte, te lipeai de mine, Și... mai era ceva, dar... am uitat! | |
| = și ea de colo | Ioan Postolache-Doljești [12.Aug.17 22:27] |
| doar de la cununie sunt furtună. concubinaju-i hăț pentru stihii... naivule, ce sunt nu sunt anomalii, al meu ești, zi mersi că-s încă bună. e legea firii, mii și mii de tăntălăi întreabă-i și-o să-ți spună c-au fost betegi la bibilic sub lună cu mâna bâjbâind chiloți... prostii... credeai cumva în clipele senine în liniște și tihnă? ți-a zburat din creier neuronul și nu-și mai revine... nici pe departe-i dorul blestemat ce dă năvală peste tine... te țin în sah, hei,hei, ce crezi că am uitat?... doar de... dragoste, fără pretenție de... sonet, Ioan. | |
| = Ce pești, ce iguane, ce gorile! | Gârda Petru Ioan [13.Aug.17 06:23] |
| Mi-aduc aminte de Lorin Fortuna, Cum prezicea că vor veni stihii, Că se vor întâmpla anomalii Și-or să să dispară soarele și luna Nu mai târziu de anul două mii. El ocupa destul de des tribuna Și-i mai cădea în plasă câte una Cu creier mic și iriși sinilii... Îl ascultam cu zâmbete senine… Dar liniștea deodată mi-a zburat Și vorba lui în minte îmi revine. Avea dreptate, fie blestemat, Căci unde-i Universul pentru mine, Când tu, goriliano, m-ai uitat? Stimați trecători nemuritori, dacă pot spune așa, vă mulțumesc pentru popasul făcut lângă efemera mea creațiune. | |