Comentariile membrilor:

+ inițiativă benefică...	Teodor Dume [12.Apr.17 17:50]
o inițiativă benefică nouă tuturora, mai vechi sau mai noi pe poezie.ro luminez calea colegilor care vor să participe la inițiativa administrației și la promovarea calității site-ului mult succes tuturor!
+ 7	florian stoian -silișteanu [13.Apr.17 10:15]
bucuros sunt pentru o atitudine care va crește! succes!
=  Succes!	Paul Bogdan [18.Apr.17 06:31]
Concursul este în derulare, vă urăm succes!
+ wow!	ștefan ciobanu [19.Apr.17 10:02]
Era o vreme cand o asemenea initiaiva ar fi aruncat site-ul in aer. Felicitari!
=  fâsâie	Paul Bogdan [23.Apr.17 12:12]
Tocmai, concursul ăsta se dorea a fi un ignitor. Deocamdată nici măcar nu fâsâie...
=  În condițiile în care	Daniel Lăcătuș [23.Apr.17 22:59]
În condițiile în care au fost create zeci de site-uri literare în ultimii ani, foarte multe grupuri pe Facebook, este greu ca agonia să mai revină la ce a fost până nu de mult, chiar dacă nu imposibil. Eventual inovat cumva, dacă s-ar dezvolta o pagină specială și pe rețeaua facebook, fiind atât de populară, și promovate acolo creațiile.
=  După chipul și asemănarea...	Dorel Neacsu [23.Apr.17 22:59]
Și faptul că proiectul agonizează nu va pune pe gânduri, domnilor? :))
=  Dorel Neacșu	Paul Bogdan [23.Apr.17 23:00]
Domnule Neacșu, sunt convins că sunteți plin de idei... vă așteptăm.
=  Explicit	Dorel Neacsu [24.Apr.17 06:51]
Am câteva idei despre "cum de nu mai merge?!", vreo două despre "cum de a mers până acum?" și, în fine, una despre "cum s-o facem să meargă?". Din lipsă de chef, am s-o expun pe cea din urmă: faceți bine si formați o nouă administrație din niște oameni care nu privesc site-ul asta ca pe o moșie personală (știu, mi s-a spus răspicat, în varii cazuri că e domeniu privat și că nu m-am chemat nimeni, etc...) și, la fel de important, din indivizi care să nu joace rol de postac/editor, fiindcă e conflict de interese, my friends. De câte ori ați avut bafta să se închege o comunitate cu ceva de spus și cu ceva talent, ați reușit, din instinct, s-o spargeți. Normal că nu mai aveți cu cine, ați rămas între voi...
=  răspuns	Paul Bogdan [24.Apr.17 06:55]
„Conflictul de interese” a fost definit cât se poate de clar de Curtea Supremă. În rest, nu prea știu ce v-a supărat. Într-adevăr, este un domeniu privat ale cărui reguli sunt asumate prin înscrierea ca membru. Libertatea în limitele regulamentului, cred eu, este neîngrădită.
=  Cu tot respectul de care sunt în stare la ora asta...	Dorel Neacsu [24.Apr.17 23:52]
Domnule Paul Bogdan, la data la care am hotărât că Regulamentul și, împreună cu acesta, frumoasele năzuințe afișate pe poartă sunt în conflict cu atmosfera generală, mi-am luat jucăriile și am plecat, așa cum am fost sfătuit de către un anonim editor. Cred eu că, de-a lungul vremii, n-am fost un oaspete lipsit de bun simț. În pofida construcției mele, am căutat să fiu în acord cu linia generală. Însă am simțit că înțelegerea (sau toleranța, spuneți-i cum doriți...) curge doar de jos în sus. Dialogul la care faceți acum apel este inexistent. În aerul înalt pe unde zboară varii editori nu este loc de acrobații. Poezie.ro este o întreprindere bine construită, cu legi și reguli valabile și, poate cel mai important, cu un potențial fantastic. Ce nu este? O comunitate. De ce? Fiindcă roboții nu socializează, iar acolo unde ar trebui sa se afle oameni, sunt doar eu-ri gonflate. Nu știu cât talent am, dar știu că întotdeauna am scris in momentul in care am avut ceva de transmis. Și am relaționat cu oameni așișderea. Cand am înțeles că nu produc valoare adăugată, conform unor criterii care îmi scapă și acum, am strâns și m-am dus. Parcursul meu a fost un șir de compromisuri, pe care le-am înghițit doar cu ajutorul câtorva scriitori de pe aici, care și-au cam făcut, la rândul lor, bagajele. Locul acesta mi-a fost de folos doar prin "oamenii de rând" - nu am învățat nimic de la editori, redactori, corectori, etc. Pe aceștia i-am perceput interesați de sine, închiși ermetic in instituția lor polițienească și afișând suficientă, atunci când nu mânuiau bastonul. Aflat la nivel "zero", ai mare nevoie să stii ce nu merge, unde te afli, dacă poți sau nu să scrii. Am purces la a afișa poezii cu încredere oarbă în editori. Confirmarea a venit din alte părti, de la dânșii am primit un soi de dispreț amestecat cu decizii frizand arbitrariul. Acolo unde așteptăm un onest arbitraj. Nu rezist la disonante. Dintre toate, aia cognitiva mă omoară, :)). Ori, aici, asta a fost constanta din ecuație. Vorbesc în nume propriu și aș dori să o luați ca pe un soi de "input", venit din exterior. Poate vă va folosi, poate nu. Va mai vizitez, la vreo sărbătoare, doar că sa privesc prin geam vreo doua-trei persoane de care am prins drag. Oameni cu care as pierde nopți pe poezie.ro sau aiurea, la vreun cenaclu ad-hoc. Poate aici, la mine, la malul marii, la Agigea, in casa asta prea mare pentru doar eu. Mi-aș agața in poartă sigla dumneavoastră, că sa se știe că "agonii" sunt oricând bineveniți, numai să sune... Nu e posibil, fiindcă poezie.ro nu a reușit să ne ducă până acolo. Ne-a trimis pe fiecare în... mă-sii, dansa având altele de rezolvat.
=  Pentru salvarea Agoniei este nevoie de bani	Ionut Caragea [24.Apr.17 23:52]
Paul Bogdan, pentru salvarea Agoniei este nevoie de bani. Bani pentru cooptarea unor critici valoroși care să fie plătiți pentru un număr de comentarii/cronici pe lună, bani pentru organizarea unui concurs literar anual cu premii substanțiale (premii în bani, publicare de volume etc.), bani pentru publicarea unor antologii sau a unor reviste care să conțină texte valoroase (căci fără ISSN sau ISBN, tot ce există pe Internet este sortit anonimatului sau dispariției definitive). Deci este nevoie de oameni cu putere financiară și verticalitate. Altfel, steluțele acelea cu care se premiază textele nu valorează nimic. A fi steluțar sau a primi steluțe nu mai înseamnă nimic. Ah, poate doar să faci parte dintr-o gașcă de veleitari care se gratulează reciproc, păcălindu-se unii pe alții, dar și pe ceilalți, că sunt autori valoroși.
+ Patru butoane	Simion Cozmescu [25.Apr.17 11:22]
Nu toată lumea poate să facă un comentariu de valoare, nu tot timpul în orice caz. Trebuie cunoștințe, cuvinte la îndemână, dispoziția necesară, inspirație și timp. Plus că la un comentariu negativ, poți să îți aprinzi moară în cap :). Sunt și membri sfioși, discreți, cei mai mulți probabil. Dar sunt la modă butoanele, toată lumea apasă în ziua de azi pe ele. Magia click-ului pe butonul de ,,Like". Ar fi folositoare utilizarea a trei butoane la fiecare text pentru fiecare membru - plus, minus și egal. Plus - îmi place, minus - nu îmi place și egal - semn de citire. Două dintre semne există deja, dar trebuie însoțite de comentariu. Nu totdeauna poți să scrii, să definești elegant, sincer și la obiect, nu ai totdeauna cuvintele potrivite la îndemână să spui de ce îți place sau nu ceva. Ploaia, să spunem, dacă te întreabă cineva dacă îți place, spui simplu, da, nu, sau mi-e egal, văd că plouă și-atât. O poezie poate fi propusă, subînțeleasă din start și ca o întrebare dacă ai acele butoane la îndemână, și atunci răspunsul vine în mod reflex. Nu poți totdeauna să învălui o femeie în cuvinte când o privești. Dar poți să îi surâzi, să o privești indiferent, să o ignori sau să grăbești pasul :). Apăsarea acelor butoane să implice o responsabilitate, afișarea numelui acelui membru, similar și Facebook-ului - care, și în opinia mea, a făcut o schimbare de paradigmă, dar pentru mine, are atmosfera aceea buimăcitoare a unui hypermarket cu reduceri, plin de posedați de demonul cumpăraturilor, în care te rătăcești, te pierzi și ieși cu un coș de cumpărături plin cu produse ieftine și pe care nu aveai de gând să le cumperi (sunt și excepții, dar cum spuneam, te rătăcești ușor). Membrii activi, centurionii agoniei, editorii, dacă observă că un text are aprecieri multe, pot și trebuie să intervină pentru a-și exprima opinia - așa se asigură nivelul, standardul site-ului, nu trebuie favorizată căderea în desuet, ,,clișeism", comercial etc., nu are rost să argumentez cred. Un buton există și pe site-urile ning, dar eu propun trei butoane. Important e să poți da un semn de citire, să poți spune îmi place, nu îmi place, sau că am citit doar prin apăsarea unui buton. Comoditatea, ușurința și timpul sunt la mare preț în ziua de azi :) E greu să obligi, e mai ușor să te adaptezi tu și apoi să formezi. Sistemul de înstelare și recomandare poate și trebuie să rămână mai departe. Ar fi util și un spațiu pentru dueluri, controverse, o planșă de scrimă unde să fie mutate schimburile de replici cu scântei, dar și de un anumit nivel. Ar atrage spectatori, ar forma luptători. Părerea mea, pot sau nu să am dreptate, dar am dat un semn, am apăsat un buton - ,,Îmi pasă".
=  două vorbe	Radu Herinean [25.Apr.17 11:43]
Cred că ar fi utile niște vorbe și din partea mea, dar o să încerc să fiu totuși scurt. Nu contează "gloria de odinioară", contează ce facem acum și cum se potrivește site-ul cu cei care sunt acum aici. Eventual și cu cei ce vor mai veni. Și pe mine cel puțin nu mă interesează nici trafic, nici număr de membri, nici număr de vizite. Nu că n-am sta foarte bine și acolo, dar singurul obiectiv e ca site-ul să păstreze deschiderea pe care a avut-o mereu, și să progreseze într-o direcție de care să fim, fiecare în parte, mulțumiți. Agonia a mers întotdeauna pe o idee de democrație și de agora, dar cineva trebuie să fie totuși "la butoane", altfel totul dispare. Așa că trebuie să subliniez că editorii care sunt acum activi sunt cei mai buni editori posibili, și am să spun asta mereu, indiferent câți și cine vor fi acei editori. Fiindcă ei sunt cei care țin lucrurile în mișcare, fiecare după pricepere, timp și puteri. Se poate mai bine? Desigur. Asta va fi valabil mereu. Și asta ne dorim, și acolo se încadrează și demersul lui Paul. Mă bucur să vă feedback-ul din comentarii, și sunt multe idei de extras de aici. O să vă rugăm să aveți totuși răbdare cu noi, editori ce revin din pensionare, sau editori activi, rămași pe baricade. Avem fiecare un ritm propriu :) Unele lucruri (majoritatea) au stat pe loc din lipsa unui progres în zona de infrastructură, iar acolo editorii nu puteau face mai nimic. Dar acum se întâmplă și acel progres. Nu pot să vă ofer încă un calendar, dar iată ce ne-am propus: - refacerea structurii și feței site-ului - progres 20% în prima săptămână - reactivarea unor oameni apropiați site-ului, și implicarea fiecăruia în limita posibilităților, deocamdată fără nicio motivare financiară - reluarea întâlnirilor între editori și deschiderea graduală a acestor întâlniri și către membri - susținerea și extinderea concursurilor gestionate acum de Nia - activarea în social media și integrarea cu social media - adăugarea unor facilități de publicare pe noua versiune a site-ului - reluarea proiectelor de carte, individuale și comune Mai sunt puncte interesante și promițătoare pe listă, dar deocamdată mă voi limita la cele tangibile, enumerate mai sus. Și revin și spun că apreciem foarte mult feedback-ul primit.
+ Da	Irina Lazar [25.Apr.17 15:02]
Mă bucură foarte mult turnura pe care o iau lucrurile :) Era și timpul. Bine ați revenit, Paul Bogdan, Radu Herinean. Mulțumesc editorilor care în tot acest timp au ținut site-ul pe linia de plutire. Agonia e pentru mine un loc de suflet.
+ Să sperăm!...	Vali Slavu [26.Apr.17 09:34]
Nu cred că s-ar bucura cineva mai mult decât mine ca Agonia să revină la măreția de odinioară. Când am nimerit eu, aici, am găsit o adevărată școală de epigramă. Ani de-a rândul mi-am început fiecare zi intrând pe acest site, să văd ce s-a mai întâmplat. Chiar ar fi păcat să nu renască!
=  remaniere dură	Ionut Caragea [26.Apr.17 13:10]
„Agonia a mers întotdeauna pe o idee de democrație și de agora” (Radu Herinean). Din contră, Agonia nu a mers niciodată pe această idee. Prin faptul că s-a acordat unor amatori (cu puține excepții) putere de înstelare sau punere în atelier a textelor, s-au creat găști de veleitari care s-au gratulat reciproc și care și-au bătut joc de textele valoroase ale unor autori serioși care aveau rezultate în lumea literară adevărată. Când cineva avea curajul să spună lucrurilor pe nume, comentariile ajungeau la offtopic, nivelul era redus drastic, textele ajungeau la atelier fără explicații (chiar dacă erau mai valoroase decât textele recomandate). Ca să supraviețuiești pe Agonia, trebuia să fii diplomat (ipocrit), să le cânți în strună celor care dețineau puterea. Numai așa aveai șansa să ajungi pe prima pagină și să fii recompensat de subalternii șefilor mari. Iar șefilor mari (Paul și Radu) nu prea le-a păsat, ei aveau nevoie de cineva care să mențină activitatea pe site, aveau nevoie de stări conflictuale, de rating, puțin le păsa că autorii valoroși sunt înjosiți și alungați de pe site. Iar acum, când majoritatea autorilor valoroși au ales locuri unde există o atmosferă mai plăcută, unde există mai multă corectitudine și transparență, șeful mare spune că va umbla la imaginea site-ului. Eu cred că „Oricâte măști strălucitoare ne-am pune, n-o să ne luminăm niciodată la față…”. Dacă nu sunteți în stare să investiți masiv pentru realizarea proiectelor menționate de mine mai sus, dacă nu sunteți în stare să faceți o remaniere dură pe Agonia, nu veți avea viață lungă. Și nu mi-ar plăcea acest lucru, chiar dacă…
+ Mult succes!	Adrian Suciu [26.Apr.17 14:21]
Agonia e un loc de care sînt atașat sentimental. Să construiești o comunitate, mai cu seamă de artiști, și asta o știu din proprie experiență, e una dintre cele mai dure probe omenești. Din lipsă de timp, am fost în ultimii ani o prezență pasageră pe pagină dar nu am ezitat niciodată să iau Agonia ca partener media la tot felul de evenimente și festivaluri pe care le-am organizat (mulțumiri Eugeniei pentru disponibilitatea permanentă!). Dacă aș fi înțelept, ceea ce nu e cazul, aș putea să dau sfaturi. Cum nu sînt, nu-mi rămîne decît să urez celor implicați mult succes și, în măsura în care îmi va fi la îndemînă, voi fi alături de echipă.
=  Naiv, din nou...	Dorel Neacsu [27.Apr.17 23:47]
... salut ideea domnului Cozmescu. "Liberalizarea" votului, așa cum a propus-o domnia sa, ar produce o revoluție. Să stii cine de află in spatele unei vizualizări și să primești un feedback, oricum ar fi el ("+", "-", "=") este esențial. Întâi, fiindcă vei afla, cinstit, pe unde te afli cu talentul. La momentul la care 20-30 de inși îți povestesc că ești beat, eventual cu argumente, mergi și te culci. Apoi, va fi lesne să fie identificati cititorii (și comentatorii) activi, care citesc și de implică. Dintre aceștia se vor cerne editorii de care, se pare, este nevoie. Numai că "pericolul", aici, este ca actualul "establishment" să cam dispară; rolul colectivului de redacție se va fi redus la monitorizarea onestă a derapajelor grave si la decizia "amendării" celor care le comit. Alături de "schimbarea la față" a site-ului (diverși prieteni invitați de mine aici au găsit navigarea greoaie și layout-ul învechit/neprietenos) și de "democratizarea" votului, as propune că prima apariție a unui text sa se producă pe pagina principală și numai apoi, în funcție de voturi, să "pice" in Atelier. Cu inca o mențiune: nefericitului sa i se explice de unde i se trage și, eventual, sa i se ofere îndreptare. Fiindcă nu știu cât de mulți nebuni mai figurează prin locurile astea, afara de sus-semnatul, care se afunda constant prin bălăriile Atelierului, cu gând că editorii au comis vreo injustiție, din nou, și că vreun vers cu substanță trage să moară pe vreo linie dezafectată. Poți fi "prieten" cu câteva fețe ilustre, numărate pe degete, cu care sa faci schimb de amabilități și cu care sa te minți frumos, precum ca scriitura grupului închegat pe schimb de stele este magnifica, însă nu poți juca ipocrizia asta cu câteva sute de alți cititori/scriitori. Este statistica pură. În fine, salut intervenția amăruie a domnului Caragea, doar pentru claritate. Având frustrările proprii, recunosc că este tentant sa repezi un croșeu, la nimereală, asa, de îngropăciune, când observi că "inamicul" se clătină. Dar, ideea este că nu ne costă mult să credem că demersul este, de data asta, unul real. Ce-o să fie, daca se dovedește că de înscrie în același spirit, că și până acum? O sa ne enervam mai dihai decât acum? Probabil. Da', ce, e singura chestie care ne scoate din pepeni, pe lumea asta? Vom urla puțin la odrasle, ne vom injura cu niscai necunoscuți prin trafic, iar eu voi cumpăra, in loc de 25 de cartuse de 9mm, dublu. Si le voi înfige în ținta pe care am sa scriu cu markerul: "Radu", cu voia instructorului de poligon. Și cam atât...
=  7	florian stoian -silișteanu [28.Apr.17 05:21]
am fost dintotdeauna ..acasa! aici! ne-am și întâlnit de câteva ori...prin roșiorii lui liviu nanu, printre norii silviei caloianu de la chișinău...și tot așa! am fost dintotdeauna...acasă! aici! frumos vă mulțumesc! radu, pan bogdan, dintoată inima nia eugenia reiter și celorlalți visez un festival!știu să-l fac!pentru că eu m-am născut...aici...acasă! sunt emoționat ca o depărtare despre care nu mai știe nimeni! atât am vrut să vă spun!
=  trebuie să recunosc	radu stefanescu [28.Apr.17 10:42]
că veterana Eugenia Reiter a gospodărit saitul cum s-a priceput mai bine, dar în prezent orice formulă editorială care o menține mi se pare falimentară din start. Bref, mulțumiri și-o pauză lungă pentru Eugenia sunt primii pași care pot scoate agonia din subliteratură.
=  rexlexele unei broaște moarte	Ionut Caragea [28.Apr.17 12:44]
Și eu m-am simțit pe Agonia, cândva, ca într-o familie, în preajma unor oameni speciali. Fiind unul dintre cei mai bătrâni de pe Agonia (din 2002), știu multe, foarte multe. Știu ce înseamnă să fii tratat după nume, după reputație, și nu după valoarea unui text. La un moment dat, furios fiind că textele mele ajungeau la atelier la ordinele unui editor care era în cârdășie cu câțiva steluțari care nu mă aveau la inimă, am introdus un poem de Neruda, tradus, evident, în românește. Editorii erau atât de slabi pregătiți și aveau atât de puțină cultură încât habar nu aveau că Neruda e autorul. Iar textul genial al lui Neruda a ajuns, evident, tot la atelier. Văzând cum stau lucrurile, mi-am făcut clone, ca să testez suspiciunile mele. Culmea, textele pe care le publicam de sub clone erau înstelate și apreciate chiar de cei care mă atacau cu orice ocazie, iar textele publicate sub numele real erau, în continuare, înjosite. Și la cine te puteai plânge? Cine băga textele la atelier, cine le recomanda fără să știe nimeni? Așa ceva era inadmisibil. Niște neica nimeni făceau pe dictatorii pe Agonia, iar lui Paul și lui Radu prea puțin le păsa de acest lucru. Nu le-a păsat nici de atacurile lui Mihai Zabet, omul care executa, la rândul lui, ceea ce i se dicta de sus. Cei care executau ordine, atacând autorii valoroși sau oamenii care aveau curaj să ia atitudine, erau recompensați, ulterior, cu steluțe și cu creșterea nivelului. Ce s-a schimbat de atunci și până acum? Textele autorilor ajung în continuare la atelier, după bunul plac al unor editori care nu se pricep la literatură. Textele proaste ajung să fie recomandate, de aceiași editori. Steluțele se acordă reciproc, tu îmi dai mie o steluță, eu sau prietenii mei îți vom da alta mai târziu. Aceleași manevre, aceleași bisericuțe, aceeași lipsă de cultură, aceeași lipsă de valoare. De foarte multe ori am propus o schimbare. Am propus să se coopteze oameni valoroși în echipa editorială, am propus desființarea atelierului. Propunerile mele ajungeau la offtopic sau erau șterse direct, fără nicio explicație. Pentru o vreme nu mi-au băgat textele la atelier, că bătea prea tare la ochi, în schimb îmi întârziau intenționat postarea textelor pe prima pagină, încât să nu fie citite. Textele mele aveau 10-20 de vizualizări înainte de a fi postate pe site, ceea ce demonstra, clar, că editorii accesau textele, le citeau, dar nu le aprobau intenționat, că așa hotărâse cineva care avea putere de influență și de decizie. Așa că îmi retrăgeam textele și le repostam, ca să fie citite. Textele ajungeau, în acest fel, să fie refuzate permanent. Nu sunt singurul care a trecut prin aceste experiențe neplăcute pe Agonia. Au fost zeci de cazuri. Iar Radu vine și ne povestește de democrație și agora. Nu a fost niciodată așa ceva aici, Radule. Fără o remaniere dură și fără investiții, Agonia se va duce la vale, ușurel-ușurel, până când va ajunge un site vizitat de 5-6 persoane pe zi. Lumea va renunța treptat-teptat la toate atelierele de literatură de pe Net, deoarece nu există nicăieri democrație, peste tot sunt jocuri de interese și manevre. Oamenii se duc pe Facebook deoarece acolo totul se postează, totul este vizibil și poți să-ți exprimi opinia fără să fii înjosit. Oamenii își creează grupuri la care aderă cei care prețuiesc alți oameni și sunt cu adevărat interesați de creațiile lor. Sincer să fiu, nu vreau să dau în Agonia, ca într-un câine muribund. Aici m-am format, de aici am plecat, aici am cunoscut și oameni valoroși. Dar nu prea văd că s-ar vrea, cu adevărat, o schimbare radicală și benefică. Acest concurs de promovare mi se pare mai degrabă un test pe o broască moartă căreia i se verifică reflexele. "Iubești literatura?" – Citește mult, fii pregătit "Ai timpul și dispoziția necesară pentru a-i susține și ajuta pe cei care îndrăznesc a se exprima în spațiul public?" – Cine este valoros și are timp și dispoziție, când timpul și dispoziția înseamnă bani? "Poți fi obiectiv și imparțial respectând politica editorială a acestui site, etica și deontologia jurnalistică?" - Câți au fost obiectivi și imparțiali pe acest site? "Ești capabil să gestionezi un conflict fără a te lăsa antrenat în el?" – Cine a gestionat conflictele în urmă cărora au plecat de pe Agonia atâția scriitori valoroși? "Dacă răspunsurile acestor întrebări sunt pozitive, ai șansa de a face parte din echipa editorială a acestui site." – Și cum verificați voi dacă cei care răspund pozitiv întrebărilor sunt oameni de cuvânt? Cum verificați priceperea lor? După ce criterii? Sau vă căutați omul potrivit, care să tacă și să execute? Bani, oameni valoroși în echipă, remaniere dură. Dacă nu reușiti, scoateți site-ul la licitație și lăsați-i pe alții să-l administreze.
=  ?	Paul Bogdan [28.Apr.17 12:48]
Domnule Caragea, sunt profund impresionat! Sunteți consecvent... V-ați mai răcorit?
=  raspuns domnului Paul Bodan	Ionut Caragea [28.Apr.17 14:12]
Domnule Paul Bogdan, știu că pe dv. vă impresioneaza profund "oamenii", mai ales după ce aleg alte destinații... Știți, toate se întâmplă din voia lui Dumnezeu, Dumnezeu lucrează prin noi, iar dv., un om înțelept și credincios, un slujitor al Domnului, ar trebui să luați lucrurile mai în serios atunci când vi se dau semne. Aveți mai mult de câștigat dacă vă aplecați urechea și sufletul la nemulțumirile oamenilor.
=  Îmi pierd răbdarea, domnilor...	Dorel Neacsu [28.Apr.17 20:01]
... s-a decis ce și cum? Dincolo de ironia dragniană a domnului Bogdan care m-a trimis la Curtea Supremă (unde, by the way, era inchis, ca la biserică) și de risipa de muniții a celor ajunși cu răbdările la un capăt (știu, domnule Caragea, am testat Atelierul cu un text al unui autor român, n-a trebuit să merg până la Neruda...), dincolo de motorul acestei propuneri de "deschidere" (eu bănuiesc vreo sfadă, acolo, între marile scaune...) este important să auzim de bine. Sau de rău, nu contează, că să știm ce ne facem. Acum, atenție domnilor editori, o sa va p... pe domniile voastre, de râs: in stilul caracteristic, la momentul când mi-am strâns poezelele de pe aici și m-am dus, se pare că, din graba, am șters tot. Când am desfăcut acasă bagajele, apoi s-a dovedit, după număr - că nu mai știu exact după titlu - că îmi lipseau câteva. Mdap. Acu' vine aia hilară: se poate, rogu-vă, să îmi faceți domniile voastre un pustiu de bine și să-mi trimiteți un pachețel cu tot ce am postat pe aici (la versuri mă refer), de acolo, de pe unde zac îngropate, în server? (Știu, mă umfla râsul și pe mine, da' ce poți să-și faci!? O fi karma...)
=  Domnule Caragea	Paul Bogdan [28.Apr.17 20:57]
Domnule Caragea, când mă învățați pe mine cum să acționez ca editor în calitatea mea de slujitor al Domnului, este ca și cum v-aș învăța eu să scrieți în calitatea dumneavoastră de rugbist.
=  trăiți în prezent, domnule Paul Bogdan	Ionut Caragea [29.Apr.17 00:54]
Domnule Paul Bogdan, v-ați chinuit o zi întreagă să-mi dați un răspuns inteligent, dar v-ați chinuit degeaba. Eu m-am lăsat de rugby în urmă cu 11 ani, iar de atunci am scris peste 30 de cărți, unele dintre ele fiind apreciate de critici serioși, nu de preoți sau măicuțe. Asta înseamnă să evoluezi. Îl am ca model pe Tudor George (Ahoe), mare poet și rugbyst, și chiar mi-ar plăcea să calc pe urmele lui. Și dumneavoastră puteți evolua ca scriitor, călcând pe urmele scriitoarei cu care ați debutat în tandem. În rest, v-am dat câteva citate din biblie, pe care orice slujitor al Domnului ar trebui să le cunoască. Și acum o să vă las dv. ultimul cuvânt, ca să mai dregeți bsuiocul în fața celorlalți. P.S. Vă garantez că dacă aș fi fost editor pe Agonia, aș fi știu cum să fac o grămadă ordonată, pe când dv. nu ați știut cum să vă salvați turma. Tocmai de aceea, îmi permit să vă dau câteva sfaturi. Și vă mai amintesc un lucru pe care nu l-ați respectat pe Agonia: "Dar voi ați mâncat grăsimea și cu lâna v-ați îmbrăcat; oile cele grase le-ați junghiat, iar turma n-ați păscut-o. Pe cele slabe nu le-ați întărit; oaia bolnavă n-ați lecuit-o și pe cea rănită n-ați legat-o; pe cea rătăcită n-ați întors-o și pe cea pierdută n-ați căutat-o, ci le-ați stăpânit cu asprime și cruzime. (Iezechiel 34). Aveți ultimul cuvânt, Domnul să vă ajute!
=  rugăminte	Paul Bogdan [29.Apr.17 01:30]
Vă rog să vă limitați la topicul textului și să mă scutiți de aprecierile dumneavoastră la adresa mea.
=  Bblioteca	Dorel Neacsu [29.Apr.17 09:44]
Revin cu cererea mea pentru recuperarea textelor, domnilor editori și mă prind, la schimb, să introduc în Bibliotecă 100 de texte ale unor autori de renume. Fiindcă o altă propunere, la "rejuvenarea" imaginii site-ului, ar fi ca Biblioteca autorilor consacrați sa fie mai vizibilă, mai organizată. Un "click" pe numele unui astfel de autor ar fi de folos să ne trimită către membrii Agoniei care au introdus textele dansului in Biblioteca. Doar ca o indicație, pentru cei cu afinități similare... Citindu-l pe Dinescu, de exemplu, as putea sa vad cine s-a străduit sa-l "promoveze" pe site, cum scrie un astfel de membru, din ce este făcut "universul său poetic", etc...
=  Wow! Mulțam!	Dorel Neacsu [29.Apr.17 10:11]
Ce am uitat: un app Android (eventual, Apple, dacă e...) Poezie.ro ar fi fain. Cu notificări, upgrade-uri, etc.., știți domniile voastre...
=  Domnule Dorel Neacșu aka Mihai Sava	Eugenia Reiter [29.Apr.17 09:44]
Domnule Biblioteca virtuală este un proiect la care s-a lucrat fff mult. Nu știu ce înțelegeți prin "mai organizată". Nu mai există dubluri pe conturi/autori, nu mai există dubluri pe texte/autori, s-au introdus biografii și fotografii de profil aproape la toți autorii, s-au eliminat titlurile scrise integral cu majuscule etc (încă se lucrează la corectura textelor introduse cu ani în urmă, fără diacritice) Cât despre cine a introdus textele unui autor în bibliotecă, poate nu ați observat, dar scrie clar, când deschideți un text de acolo: "Înscris în bibliotecă de_______". E suficient să faceți un click pe nume... P.S. Grijă la introducerea de texte în bibliotecă. Nu se acceptă dubluri/texte, dubluri/conturi, texte fără diacritice sau cu greșeli de tastare, titluri scrise integral cu majuscule etc Cu bine
+ o, tempora....	dorin cozan [29.Apr.17 19:29]
Felicit și eu, stimabililor, această nou avânt și, în limitele geniului meu, mă voi ridica la vieață, literară și nu numai, pentru că, așa cum zice fiică-mea de unșpe ori pe zi: ce alegi, iubire sau neiubire? partea mai grea sau partea mai ușoară? Hotărâți dumneavoastră, doamnelor,partea de fericire a tuturora!
=  faza a doua... Succes!	Paul Bogdan [01.May.17 07:07]
Prima fază a acestui concurs a luat sfârșit. Nici unul dintre membri cu nivel situat sub 120 nu a participat la acest concurs. De astăzi începe faza a doua. Pentru a contrazice unele voci care declară decesul acestui site, așteptăm articole din partea autorilor cu nivel de acces 120.
=  vă rog paginați și clasicii din pagina postatorilor!	Maria Elena Chindea [16.May.17 02:30]
Aș avea și eu de făcut o propunere - dacă tot se face o reorganizare a site! Vă rog să faceți o paginație și postărilor din clasici(cea din pagina postatorilor), așa cum este pentru creații proprii și comentarii! Poate până acum nu a fost nevoie întrucât puțini autori au introdus mai mult de 5o de texte ale clasicilor! Eu am introdus câteva sute bune, poate peste o mie, astfel că pagina mea se tot lungește...... În felul acesta ați avea și un tablou mai exact al contribuției fiecăruia la activitatea site... și ar avea o mică satisfacție (numărabilă în pagini)și cei care se mai obosesc să introducă clasici în circuitul net-ului, că măcar efortul lor de a pune la dispoziție lumina înaintașilor, dacă nu este recompensat măcar este observat! Succes proiectului!
=  totusi	Ștefan Petrea [28.May.17 07:29]
ce se întâmplă cu concursul??? Mă simt oarecum vinovat că nu mă număr printre concurenți, dar deși am destul timp la dispoziție și nu sunt avid după bani, nu mă simt suficient de pregătit pentru așa o responsabilitate... Oare toți membrii site-ului simt așa...?! S-a pronunțat cuvântul "deces" vis-à-vis de poezie.ro... Ar fi o perdere colosală, nici nu vreau să mă gândesc!!!
=  erata	Ștefan Petrea [28.May.17 07:32]
"pierdere"
=  în așteptare	Simion Cozmescu [30.May.17 13:17]
Ștefan Petrea: ,,nu mă simt suficient de pregătit pentru așa o responsabilitate... Oare toți membrii site-ului simt așa...?!" Eu așa simt, dar pe tine te simt pregătit :). Nu știu nici eu ce se întâmplă, dacă se întâmplă ceva. Poate că e mai bine așa, de cele mai multe ori schimbările deziluzionează. Adevărat, se și descătușează energii. Probabil că mulți nici nu mai așteaptă, așa că, așteptarea mea, practic, nu mai poate fi definită ca ceva pasiv.