| = omul fericit | Ottilia Ardeleanu [05.Mar.17 10:43] |
| se ține departe de angrenajele vieții, este neimplicat, trăiește îm pătrățica lui. cum pune piciorul pe pragul celorlalți începe dramaticul, fiindcă nu rezistă să nu vadă, să nu se simtă deranjat de ceva și să nu replice. adevărul lui și cu adevărurile celorlalți nu se suprapun de niciun fel, deci, nu pot coexista. este momentul ca minciuna să se facă văzută, dă din coate, iese în față. amalgamul acesta duce la confuzii, confuziile la incertitudini și uite cum sistemul de valori se clatină. subiectul de față este demn de luat în considerație. se poate vorbi la infinit despre. | |
| = Ottilia | razvan rachieriu [06.Mar.17 10:54] |
| OTTILIA Cum noi suntem implicați în “angrenajele” poeticului, și ieșim deseori din noi înșine, prin transmigrarea spiritului în esoteric, intermundiu, transcendent și divin, ar însemna că nu putem fi fericiți, însă eu cred că tocmai asta ne face fericiți. Comentariul tău gnomic mi-a produs o bucurie sublimată și epurată de imperfecțiunile și impuritățile grosiere, care-și caută omul fericit, însă nu-l găsește. | |