| = Joana , din nou... | Dorel Neacsu [20.Jan.17 06:48] |
| ... cu rosturi și sensuri. Zarva oamenilor în sonorități minime; aud fânul foșnind. Martoră la coacerea lumii, joiana privește pâinea ce dospește prin copile cu bondari. Tainic matriarhat. Pacea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi... | |
| = glumind | Ioan Postolache-Doljești [20.Jan.17 09:59] |
| poate că boul cu coarnele în joacă spre tine făcea și nu asta a fost cauza ajungerii la abator și nici că nu umbla cufurit... serios o alegorie cu tâlc bine direcționat magistral construită. felicitări. Ioan. | |
| = Danke! | Ioana Geier [20.Jan.17 22:24] |
| Multumesc, Jungs! O ciabatta mi-a starnit amintiri...are gust similar cu painea cuptoarelor copilariei mele... LG, Joana | |
| = Caut soluția | Nicolae Diaconescu [21.Jan.17 09:22] |
| Tot încerc să înțeleg sensul ultimelor trei strofe. M-am resemnat, accept să fiu eu "boul cu mațe constipate", anxios, prea temător să-mi exprim opinia tranșant, așa că... "la abatorul decărnat". O altă dilemă nu-mi dă pace, decărnat, decărnat, oare ce-o fi? Alambicată e mintea lu' "Joiana cea frigidă care sfârșea brațul de fân din prima dar avea tot timpul digestie imediată". Ce multiple înțelesuri ne oferă Joiana frigidă, câte căi de investigație ar trebui urmărite pentru a cunoaște tainicul adevăr ars în "cuptoare de pâine făloase". Adorabil text, păcat că nu sunt psiholog să-l descifrez mai bine. | |
| = "Adorabil text, păcat că nu sunt psiholog să-l ..." | Ioana Geier [22.Jan.17 15:04] |
| Sa fie oare acesta un text care poate fi inteles doar cu ajutorul unui psiholog?! Domnule Diaconesu, m-ati descurajat...eu gandisem ca-i bun pentru lada de zestre a viitorilor mei nepoti...Uff...n-am decat sa le fac si ceva schite, sa fiu un pic mai explicita...Metoda asta se practica in Germania, mai ales in scenaristica... Ioan are dreptate, nu trebuie sa ne sifonam din cateva amarate de ganduri...in definiv, o copila si-a spus povestea painii ei, uneori doar visate... Multumesc pentru cat ati indurat, ascultand... LG, Joana | |
| = Sunt jenat | Nicolae Diaconescu [23.Jan.17 10:21] |
| Ioana, Îmi pare rău că te-am descurajat, chiar sunt jenat după mărturisirea ta. Sunt de acord cu tine, copiii au o imaginație bogată, ei nu trebuie răniți nici măcar cu un cuvânt. Am încercat să înțeleg sensul, să intru în mentalul fetiței care făcea figurine din argilă roșietică și vâscoasă și le punea la copt, (mai ales că și eu am avut asemenea experiențe în copilărie, cuptor de pâine, figurine din cocă, un taur care era să mă omoare! și bondari sau trântori din stup cărora le băgam un pai și le dam drumul să zboare) Putea să facă orice fel de figurină, un câine, un cocoș, dar nu, ea avusese o experiență traumatizantă cu un bou care vrusese să o ia în coarne! Mi-a displăcut că avea mațe constipate. Nu știu să-ți explic de ce această respingere! Să presupun că fetița ea însăși fusese constipată și această însușire a transferat-o propriei creații, boul din argilă. Dar, mațe constipate, ca posibilă metaforă, merge în gândirea unui adult, așadar am ieșit din mentalul fetiței și s-a creat o ruptură. Mergând mai departe: "din toată anxietatea lui a ieșit un cuptor cioturos în care aveam de îndesat mici dopuri de lut la fiecare coacere" Așadar, deși boul era o figurină, fusese însuflețit în mentalul fetiței, ceea ce este credibil, dar când vorbești de anxietatea acestuia, e clar că e ideea adultului de azi. Din nou o ruptură în percepție! În sfârșit, ultima strofă. Văd că ai făcut corectura, decărnat cu descărnat, ceea ce este cu totul altceva! Aici iarăși apar două planuri în percepția mea, boul descărnat mama l-a înlocuit cu Joiana! Ce caută frigidă? Nu se potrivește cu mentalul copilului! Nici digestia imediată nu se potrivește. Am dat aceste explicații din poziția de cititor, nu de critic, nu exclud ca opinia mea să fie falsă pentru tine. Poți să încerci să pui aceste gânduri într-o poveste pentru nepoți? Dar trebuie să te hotărăști, povestitorul este ori copil, ori adult. | |
| = Ioan, o (posibilă) explicație | Dorel Neacsu [23.Jan.17 15:48] |
| Poezia este, de la un cap la celălalt, despre o fetiță cu bondari și despre muncile sale zilnice, în așteptarea nașterii pâinii. Am mai spus: restul e forfotă de adult, zgomot secundar. Muzica este făcută de lucrurile mici, care se opresc la înălțimea ochilor de copil. Bondarii ce scapă prea sus, dispar definitiv. Masculul-liant, așișderea, e prea mare, prea diferit, e testosteron, nu incape în granițele priceperii cu totul: o parte din el stă mereu înafara minții de copil - de unde și spaimele. Ca opțiune, spre a-l uita, odată cu fricile ai abatorul. Am avut, recunosc, o problemă, cu "frigidă", însă m-am dumirit, fiindcă-s marinar: a plecat boul de-acasă, ce punem în loc? Nu, că poate fi mai rău, ne întoarcem la frici. Punem, atunci, ceva care miroase cãt de cât, familiar. Femela cu atribuții masculine, din trib. Ai aici, definiția frigidei. Poezia e perfectă, Joana habar n-are câte sensuri sunt acolo, a scris-o din instinct, hence the autenticity. Noi, bărbații, avem nevoie să fim exacți. Dansele nu. Aici șade frumusețea pâinii. | |
| = Erată | Dorel Neacsu [23.Jan.17 18:06] |
| Îmi cer scuze, citeam în paralel, poeziile lui Ioan. Și scriam una, în același timp. Comentariul meu precedent se adresa lui... Nicolae. Apoi, la întrebarea "... ce punem în loc?", răspunsul, care lipsește, este o altă întrebare, cu iz electoral: "Un alt bou?". Scuze, viteza, multitaskingul... | |
| = lamuriri | Ioana Geier [23.Jan.17 20:23] |
| Domnule Diaconescu, imi cer scuze ca v-am scris incorect numele in com. anterior. Dorel mi-a facut o favoare, prin interpretarea data poemului. Danke! Stiu, e atipica povestea mea, e imperfecta etc., dar eu o iubesc exact asa cum ea a dat sa iasa din mine afara. E poem de 5 minute...si da, am plagiat-o pe bunica argeseanca in expresia ce creeaza repulsie (ma.co.)... Salutari din Bayern! Joana | |