| = Povestea pe care ti-ai creat-o din poezii | razvan rachieriu [26.Nov.16 10:04] |
| ''Nu mai vrei să fii decât povestea'' pe care ți-ai creat-o din poeziile proprii, chiar dacă e încărcată de iluzii, căci acestea oferă atractivitate vieții, astfel ''prezentul '' va fi iluminat de ''legende''. | |
| = un vis frumos cumva iluzoriu | Bejliu Anne-Marie [26.Nov.16 14:25] |
| Nu este vorba de povestea creată din poeziile proprii ci de tot ceea ce trăiește femei, de întregul care-i alcătuiește viața. Nu numai despre mine este vorba ci despre femeia universală și particularizând un pic, femeia, femeia-copil care nu știu cum se numește când îi mor puii și construiește/reconstruiește la infinit o lume în care ei încă sunt vii. Mama se întreabă cât mai rezistă chiar și în lumea aceea construită reconstruită de ea în care speră să nu fie singură în dorința de a dărui iubire. Un vis frumos cumva iluzoriu, cumva real, chiar prea real în unele puncte ale existenței ei. Mulțumesc frumos. | |
| + am citit povestea ta | Cristina Rusu [26.Nov.16 16:42] |
| Mie mi-a plăcut mult acest poem. Curge frumos această poveste și cititorul nu se poticnește de nimic cînd parcurge versurile. Tu scrii frumos Anne-Marie. Ai și momente cînd ești mult coborîtă în rațional și versurile sînt altfel tăiate. Aici în schimb poezia are un ritm ușor, liniștitor oarecum. Povestea, filele cărții, umbrele care dansează pe ziduri, lumina și întunericul le-ai așezat în construcții bune. Tonul este trist, dar nu trist fără speranță, atît timp cît lumina scoate din impas aceste suflete. inspirație bună să ai și în continuare. cu prietenie, bia | |
| = *** | Bejliu Anne-Marie [26.Nov.16 19:49] |
| Mulțumesc frumos, Cristina Rusu! | |