| + o lacrimă uscată... | Teodor Dume [26.Oct.16 17:48] |
| "Jizō este un prieten și un salvator pentru toți copiii" ce mi/a plăcut mie aici este modul în care autoarea face îmbinarea între starea de suflet a copiilor, dând câteva referințe necesare înțelegerii acestora, starea lucrurilor și cea a imaginilor care de fapt rostuiesc un întreg absolut. iată moarte, toamnă-umbră și lacrimă. sunt legături indispensabile trecerii... cele trei micropoeme (haiku) sunt urme rânduite în interioarele vieții. spre deosebire de alții care scriu în acest gen, autoarea definește și explică nuanțele fiecărei stări, și o face înspre înțelegerea cititorului. și da, iată un text care mustește de durere "După multe toamne… pe obrazul bătrînei o lacrimă uscată" luminez cu drag | |
| = o rază de lumină | Cristina Rusu [26.Oct.16 19:27] |
| Mulțumesc pentru lumină Teodor. Subiectul este unul trist. Ce îndulcește acest moment este, așa cum și tu ai observat, faptul că Jizō este un prieten al copiilor. Chiar dacă în Japonia medievală lucrurile nu stăteau așa, acum, în Japonia modernă această divinitate este văzută mult mai pozitiv. E o evoluție în înțelegerea lucrurilor. Oamenii care nu au copii duc pietre la mormintele unde părinții își plîng copiii pierduți. Dincolo de toate și credința lor merită respect. Ei cred cu adevărat că sufletele copiilor sînt salvate. Nu știm dacă acei copii ar fi avut o karmă bună. Dar, ar fi avut o karmă, ceea ce înseamnă că ar fi adus în primul rînd bucurie familiilor lor. M-au impresionat aceste statui. Le-am văzut pentru prima oară în fotografiile templelor. Nu știam povestea lor. Citind am aflat că ea este una tristă (potrivită mai mult cu vremea de afară). Mulțumesc, bia | |
| = stare aparte | Ioana Geier [26.Oct.16 20:25] |
| Imagini si Haiku-uri intr-o simbioza perfecta, dureros de frumoase. Ai reusit, draga Bia, prin Jizō, sa ne transmiti o stare aparte, pentru intelegerea unei tristeti ocrotite... Liebe Grüße, Joana | |
| = „tristeți ocrotite” | Cristina Rusu [26.Oct.16 21:21] |
| Mulțumesc Joana pentru semnul tău. Există speranța că sufletele acestor copii sînt ocrotite. Spor la scris. Cu prietenie, bia | |
| = "Dezgolind umbre" | Magdalena Dale [26.Oct.16 23:13] |
| Un grupaj care pe lângă mesajul poetic aduce și multe informații. Poemele nu explică pozele ci prelungesc mesajul imaginii. În tot grupajul durerea are intensități diferite, dar ea transpare în fiecare poem. Luna veghează accentuând sentimentul de tristețe și însingurare iar răceala serii se îngemănează cu răceala tăcută a mormântului. Toamna cu aura ei aurie se îngemănează și ea cu soarele care dezgolește umbrele tristeții. Timpul trece, lacrima se pierde, dar sufletul nu uită și-și jelește durerea. Un grupaj care ne invită la meditație asupra vieții și a morții dezgolind umbre | |
| = soarele dezgolind umbre | Cristina Rusu [27.Oct.16 10:34] |
| Mulțumesc Magda pentru comentariul tău. Mă bucur că ți-a plăcut grupajul. Și soare dar și umbre. Și moarte dar și viață. Dar cu tristețea care rămîne pentru multă vreme. Uite că soarele dezgolește umbrele din cimitir și fețele părinților rămași întristați. Am așezat special acel poem în mijloc, ca un centru din care viața răspîndită prin lumină domolește acel con umbrit. Te mai aștept cu drag în pagina mea. Cu prietenie, bia | |
| = Ganduri tomnatice | razvan rachieriu [29.Oct.16 13:12] |
| ''Răceala serii''- noaptea are frisoane când se așază peste cimitir. ''Aura toamnei'' prinde în ea o frunză melancolică care a răcit la contactul cu pământul umed. ''După multe toamne''- vârsta a căpătat riduri în oglinda ei se privește o bătrână anii s-au adunat în haine tot mai strâmte. | |
| = Joc de cuvinte | Cristina Rusu [29.Oct.16 23:05] |
| Răzvan, mulțumesc de comentariu. Ai făcut un joc de cuvinte sau mai bine zis ai lucrat cîteva strofe, dar să știi că în ultima ai prins tristețea bătrînei. Îmi cer scuze că ți-am răspuns cu întîrziere, dar nu m-am simțit foarte bine nici ieri, nici azi. O colegă mi-a atras atenția că am un com la care nu am răspuns. Succes și inspirație. bia | |