| = dizzie | Costin Tanasescu Stefanesti [17.Oct.16 20:58] |
| Acest poem este o aleasă definiție a singurătății. Sunt convins că se poate reconfigura ușor și în profilul bărbatului, ca un accesoriu high-class. Eu percep singurătatea ca fiind într-o stare permanentă de neutralitate. Și totuși aici îi dai un pronunțat aer feminin. În consecință devine un aer care amețește... Rămân fan. | |
| = ... | Lavinia Micula [18.Oct.16 20:11] |
| Mulțumesc, Costin! | |
| + câteva secunde... | Teodor Dume [21.Oct.16 16:55] |
| lavinia, acesta este un poem aproape de sufletul acelora care înțeleg sensul singurătății ca un moment benefic indiferent cui atribuim acest moment. textul de față este o definiție dar și o ilustrare a stării cu alte stări. îmi place și pentru că i-ai dat o tentă care deschide sensuri. aprecieri și stea cu sinceritate, teodor dume, | |
| = ... | Lavinia Micula [22.Oct.16 11:12] |
| Mulțumesc, Teodor, pentru oglindirea căutării de sine -poetice- a femeii. Ești foarte aproape de acest spațiu! | |
| = ... | Claudiu Tosa [20.Oct.20 11:17] |
| Imi place imaginea, mai ales ca am aruncat multe pietre in viata asta in mare si niciodata nu s-a intamplat nimic, hehe. E foarte "appealing" metafora si mai ales te trezesti imaginandu-ti involuntar dupa ce ai terminat de citit. | |
| = ... | Lavinia Micula [20.Oct.20 22:56] |
| Pesemne că n-au mai știut drumul înapoi pietrele tale :) Mulțumesc! | |
| = singurătate+piatră=pasăre | Oancea Sorin [20.Oct.20 23:34] |
| singurătate+piatră=pasăre, un joc inocent cu firea picajului în mare. pare mai degrabă aforism decât poezie, este jocul de umbre din cuvinte în care se împlinesc durerile femeii, la final rămâne un text despre scopul feminității, reverență. | |
| = . | Lavinia Micula [09.Dec.20 20:43] |
| Mulțumesc pentru gând! | |
| = poem îndepărtat | Mondea Adrian [26.Aug.21 16:38] |
| singurătatea femeii e un refugiu în mișcare / acel impuls suitor când muzica se însoțește cu o pasăre rară / singurătatea femeii ascunde o trifazică chemare către inefabil / umplând pe rând spații lăuntrice, vibrații, starea de „divină” contemplație: „se întoarce / pasăre / [...] / pe umerii lui” – un principiu mai mult decât feminin, o briză de vânt și beatitudinea deplină a unei zile prea-fericite / frumos redat / cu plus |a.m. | |