| = Un episod | nicolae tomescu [04.Oct.16 12:23] |
| despre atât de complicata natură umană. De la copilul pios la ambițiosul preot ce-și trădează patria pentru unele interese meschine și apoi la omul ce se căiește pentru toate relele făcute. Toți aceștia într-un singur personaj. În lupta binelui cu răul s-ar părea că de partea celui dintâi ar fi divinitatea care în acele vremuri era reprezentată de Zeii din Olimp. Aceeași încărcătură emoțională, cu care ne-am obișnuit, însoțește textul | |
| = Căințele târzii ale lui Piratos | Viorel Darie [05.Oct.16 05:56] |
Mulțumesc Domnului Nicolae Tomescu pentru lectură și pentru sugestiva rezumare a situației descrise în acest episod. Cetatea lui Agatos stă sa se prăbușească sub apăsarea asediului, care începuse să facă victime în sărăcime, iar hoardele persane mai așteptau un pic ca să năvălească furibunde în cetate. Dar, în acest timp, Piratos urmărea cu satisfacție evenimentele, așteptând ca "Prietenii de la răsărit" să-i ofere mult dorita slujbă de bazileu asupra Atalyei cucerite. Dar și egoistul Piratos a început să aibă probleme, niște vise ciudate îl chinuiau noapte de noapte, în care părea că bătrânul său protector, fantoma preotul decedat din schitul din munți, îl mustra pentru egoism și relele aduse cetății în care slujea ca preot. Și, mai ales, neșteptata promisiune, la ananghie, a regelui Agatos - că-l va face mai mare preot și în noul grandios templu ce se construia, doar de-ar izbăvi Zeus cetatea de perși - l-a zăpăcit cu totul pe Piratos, care s-a trezit parcă din egoismul său feroce, și începuse să regrete tot ce facuse. Dar, în mentalitatea societății antice grecești, oare există conceptul de iertare a păcatelor, cel specific creștinismului, unde există mântuire oferită de Răscumpărător ? Vom vedea în episoadele următoare. Cu stimă Viorel Darie | |