| = De la uriasi la... fluturi nu e o cale asa de lunga... | Daniela Luminita Teleoaca [14.Jul.16 15:01] |
| M-a impresionat mult poemul tau!! De la "uriasii si uriasele lor" pana la "fluturele si fluturoaica (!!!) lui" nu este (totusi!!) o distanta asa de mare: Zborul instituie minunea depasirii microcosmosului, a accederii la infinit, pentru ca Zborul echivaleaza Iubirii (si reciproca este fff adevsarata!!). Si - una dintre slabiciunile mele - asocierea dintre maci si albastrele care constituie "tinutul ideal" pentru experimentarea totala a Sentimentului!! Dragostea adevarata instituie viața, adică miracolul (ploaia si trifoiul cu sau... fara 4 foi!!). Apreciez si compusele "inlauntrulnostru", respectiv "pieledefemeie", ultimul putin.. infiorator, mie cel putin evocandu-mi sintagma... piele de sarpe si fenomenul (foarte interesant)al naparlirii, o reinnoire sui-generis ce poate echivala iesirii din "trecere". "Exilul" ("Nimeni nu intra. Nimeni nu pleaca") este unul benefic, pt ca statornicia se soldeaza inevitabil cu o... Casa!!! | |
| = . | Costin Tanasescu Stefanesti [14.Jul.16 15:15] |
| Uriașii sunt niște ființe foarte delicate. Ei trăiesc un complex care îi provoacă să iubească loial-total. Și sunt blânzi, mai blânzi decât piticii. O altă poveste frumoasă, pusă inspirat pe versuri. | |
| = ... | Lavinia Micula [15.Jul.16 15:57] |
| Daniela, mulțumesc! Mă bucură asocierile pe care le-ai făcut. Sunt la ele acasă! Costin, cine știe pe unde or mai fi trăind acești uriași; nu de puține ori îi vedem ieșind dintr-o iubire. Te pomenești că intri pământean, și pleci cum nu te așteptai de frumos și înalt. | |