| = Paradoxul omului fără iubire | catalina marincas [26.Jan.16 13:45] |
| Cealaltă "dimensiune existențială" a iubirii îl ajută pe om să pătrundă în cele mai înalte sfere, să aibă preocupări de natură spirituală, să își dedice viața unei cauze nobile, să fie altruist și empatic. Din păcate, tentațiile/"mofturile carnale" permanent prezente în jurul său, îi distrag deseori atenția și îl îndepărtează de esența sacră din el însuși. | |
| = apropo de lipsa iubirii | Ioan Postolache-Doljești [26.Jan.16 14:07] |
| dacă trupul este templul sufletului să le dăm fiecăruia ce li se cuvine trupului plăcerile cărnii sufletului bucuria de gând. iubirea carnală, Răzvane, eu cred că-i o mare grijă de ziduri... în templul lăsat în paragini cine mai vine să se închine la sfinte icoane?... părere de profan. Ioan. | |
| = Catalina si Ioan | razvan rachieriu [27.Jan.16 08:38] |
| CÃTÃLINA Mulțumesc că ai pătruns în celelalte dimensiuni existențiale ale iubirii, care sunt mai importante d.p.d.v. al amplitudinii și al efectelor benefice asupra oamenilor, permițând o empatie între ei. Comentariul tău este profund, se apropie de esența poeziei. IOAN Plăcerea, de orice tip ar fi ea, carnală, vicioasă sau spirituală, are efecte pozitive asupra omului, inducând satisfacția, bună-dispoziția și cheful de viață. Prezența ta mi-a stârnit bucuria, văzută ca o plăcere elevată, rafinată. | |