| + stea | Carmen Sorescu [27.Dec.15 13:00] |
| Ca să citez cartea recent premiată, partea nevăzută decide, și în poem cumva se vorbește despre același lucru/ sau nu știu dacă e lucru, spun generic. Chiar mai mult, acel ceva care lipsește. Poemul este fin, profund, atât cât să plutească, să nu-l prinzi de la început. Poate să creștem unul din altul - siamezi, două rădăcini bifurcate ale aceluiași copac. Stea. | |
| = bucurie | heghedus camelia [28.Dec.15 08:52] |
| Cadoul meu de Crǎciun! M-am bucurat ca un copil. Ce frumos spus cu partea nevǎzutǎ! Mulțumesc pentru stea, cuvinte dar mai ales pentru primirea acestor câteva rânduri! | |
| = Ceva-ul care lipseste prefigureaza golul | razvan rachieriu [28.Dec.15 10:31] |
| „Ceva-ul acela care lipsește te obsedează ca o febră”, poate fi „un liant între tine și viață, între tine și oameni”, între sinele tău și lume, îi „retezi tentaculele” încolăcite pe „cealaltă lume a tăcerii”, acel ceva pe care nu-l poți extrage din necunoscut se inoculează în „mintea ce atinge ceva de dincolo”. Să creăm din acel „ceva” în care se prefigurează golul, clone „siameze”, astfel încât „să creștem mereu unul din altul”, multiplicând conexiunile vieții. | |
| = . | heghedus camelia [29.Dec.15 06:41] |
| mulțumesc mult pentru amprenta lǎsatǎ! | |