| = Umbra de om care se strange in jurul sinelui | razvan rachieriu [12.Oct.15 08:41] |
| Ai fi “putut să fii” “umbră de om care se strânge” în jurul sinelui, “o fantomă de gând” întrupată într-o entitate stranie bântuind cealaltă față a realului, “singura din aglomerație” despărțită de ceilalți prin forța conștienței, însă “despărțirea nu are sprijin”, ea alunecă înspre depărtare până se izbește de marginea dură a vieții. “Sunt zile în care ne îndoim de toți”, iar ritmul existenței își pierde constanța și devine “o aritmie” sincopată. | |
| = Mulțumesc frumos... | Ileana Popescu Bâldea [12.Oct.15 13:37] |
| ... domnule Răzvan Rachieriu pentru felul în care ați decriptat gândul meu. eram în Laguna Balos, parcă la margine de lume, parcă la margine de timp și de trup. nu mai existam. eram redusă la un punct cu ochii întorși către realul rămas în urmă. mă simțeam o ficțiune... așa, ca întotdeauna când adevărul ne scapă printre degete lungi de vis. Cu stimă, | |