| = O carte de murakami si ceva leonard cohen in surdina | Alexandru Gheție [30.Aug.15 19:42] |
| texte delicate cu imagini frumoase, amalgam de metafore, comparatii deseori reusite si mult optimism (la radacinile caruia "fac dragoste apusuri de soare")... Am surprins in fiecare text ceva care mi-a placut, dar si ceva care strica putin. Poate e tocmai un susplus. O aglomerare. Sau poate nu e nimic... Am citit, mai trec... | |
| = Cum o arăta pădurea? | Oancea Sorin [30.Aug.15 22:13] |
| Diversitate, alt limbaj, plasticitate. "Femeia copac" o alăturare greoaie a vegetalului cu procreerea. Personajul principal al unui mit de frumusețe și atracție. Dacă a vorbi de feminitate în cazul dv. e obligatoriu prefer să pasez comentariul spre spațiul conex din text. Sunt două secvențe de câte 2 strofe compuse din relație timp-f.c. și mărturie- f.c. . Ambele mi-se par decente și reflexive asupra a fi femeie. Dacă prima serie e completă cea de-a doua pare un pic forțată în strofă a două cu relaționarea cu nebunii și versul de final. Pare util în a adânci misterul dar are o scădere în expresivitate. E o poezie de ceai cu pișcoturi seci. | |
| = cu drag de murakami si cohen | catalina marincas [31.Aug.15 10:14] |
| Într-adevăr textul mai trebuie lucrat pe final. Vă mulțumesc pentru opinii si gânduri. Mă ajută foarte mult :) | |
| = ludic si detasare | Nuta Craciun [31.Aug.15 23:01] |
| mie mi-a placut detasarea cu care se face actul scrierii, acest ludic care nu vrea sa demonstreze neaparat ceva, canta doar un cantec vegetal despre o femeie singura... asa vad eu "femeia-copac", o femeie legata prin radacini de ceva de care nu se poate smulge: "îmi simt picioarele afundându-se până în miezul pământului", o femeie a carei rutina doare: "timpul mușcă din mine" si care se rezuma la a privi spectacolele de gala ale naturii ... | |